sâmbătă, 30 decembrie 2017

Unul pleacă, altul vine,



Anul 2017 își trăiește ultimele clipe, va pleca și nu se va mai întoarce niciodată! Zadarnice sunt lamentările legate de proiectele eşuate,vacanțele ratate sau dezamăgirile cu care te-ai confruntat.
E ca atunci când eşti la job și vine tipa de la IT și îți atrage atenția că pe desktop-ul "pisiului tău" sunt o mulțime de foldere şi folderaşe care ar trebui stocate în "partiția D" pentru că din cauza asta nu poți lucra, nu poți performa în aplicația de producție!
  A fost un an cu de toate, un an în care puteam să nu mai fiu, dar Dumnezeul Meu,  se pare că  mai are câteva planuri cu mine pe aici și pentru asta îi sunt recunoscător!
   Un an în care am cunoscut oameni noi, mişto, dar și un an în care i-am cunoscut și pe cei despre care credeam că ştiu câte ceva. Un an în care am învățat câteva lecții,  dar am fost și meditator,  le-am oferit unora câteva lecții!
    Vine 2018!
  E fix problema lui dacă vine şi cum vine. Dacă în anii anteriori agendele mele erau colorate în gri, albastru închis sau verde, anul acesta la mijloc de noiembrie, respectând tradiția ultimilor ani, am mers în SELGROS AGIGEA şi mi-am cumpărat o agendă  (întotdeauna aceeași firmă,  Pigna ) de culoare portocalie, prilej pentru Camelia să izbucnească intr-un hohot zdravăn de râs la vederea culorii agendei!
- De ce râzi dragă?  Vreau ca anul 2018 să fie unul vesel, colorat, i-am replicat plin de emfază!
   Dragă 2018, nu-mi doresc de la tine decât să fii şi atât!
  Eşti anul în care voi împlini 50 de ani şi nu prea știu ce vreau, dar știu al naibii de bine ce nu vreau:
- Nu mai vreau să trăiesc, cum am trăit până acum!
De la vârsta de 15 ani şi până în seara asta,  la vârsta de 49 de ani, nu am trăit decât să-i mulțumesc pe cei din jur şi să le fac pe plac.  Asta nu se va mai întâmpla, indiferent cât de mult mă va costa!
 " Destul este destul!"
     În 2018, vă doresc să fiți!
      Mie, personal, îmi doresc să fiu un tip mişto, în primul rând pentru mine!
Vă pup " pă cratimă!"

    La Mulți Ani,  2018!

miercuri, 29 noiembrie 2017

De ce o iubesc pe ROMANIA ?






Dintr-un miliard de motive !
Tot dintr-un miliard de motive o urasc, dar intensitatea iubirii paleste in fata intensitatii urii !
O iubesc pentru ca aici m-am nascut,am crescut,am mers la gradinita,scoala,liceu,facultate,master!
O iubesc pentru Babenii mei,satul ascuns intre dealuri, o iubesc pentru biserica din sat in care Parintele Vasile m-a botezat, o iubesc pentru orasul celor 7 coline, pentru dulcele targ al Iasilor unde am absolvit facultatea si unde am cunoscut-o pe Camelia mea cea minunata!
O iubesc pentru Marea Metropola si pentru orasul port de la Marea Neagra,pentru Constanta mea cea frumoasa, o iubesc pentru Marea cea mare si albastra!
O iubesc pentru ca inca mai are oameni ca dna dr Mariana Necula care-si iubeste pacientii si incearca sa le aline durerile, o iubesc pentru dr Adrian Barbu care-mi e prieten si medicul care ma repara, o iubesc pentru profesorii pe care i-am avut si pentru invatatorii si profesorii pe care inca ii mai are si care se incapataneaza ca mine sa ramana in tara !

   O urasc pentru oamenii ei lasi de tot cacatu' care prefera sa te urmareasca pe gaura cheii decat sa te infrunte si sa-ti spuna verede-n fata ce-i deranjeaza la tine, o urasc pentru nemernicii care prefera sa traiasca din ajutorul social decat sa puna osu' la munca, acei nemernici care din 4 in 4 ani ii trimit in Parlament pe penalii care au devalizat si devalizeaza tara !
O urasc pentru rumanu' curva sadea care te vinde pentru un eurocent nu inainte de a te lingusi si de a te pupa in cur, pe fata, este cumva preludiu pentru tradarea care ti se pregateste, o urasc pentru spalatii pe creier care se uita la haznalele TV si care-i admira pe infractorii care fura insule si lacuri si iti spun senin in fata:
'' Ce daca au furat, bravo lor ca au putut, tu de ce nu furi?''
 O urasc pentru drumurile ei nenorocite,care arata ca dupa bombardament, o urasc pentru ca-si alunga copiii, ii sileste sa plece sa munceasca prin tari straine, sa presteze cele mai umilitoare munci !

O urasc, mai ales pentru ca mi-a ucis si ultimul ''dram de speranta'' ca voi putea imbatrani aici, ca voi muri aici pentru a putea fi ingropat in nenorocitu' asta de pamant din care m-am nascut !


Cum am scris mai sus, iubirea e mai puternica decat iubirea !

La Multi Ani, ROMANIA !

sâmbătă, 24 decembrie 2016

De Crăciun , fii în fiecare zi a anului care urmează , mai bun ,

Crăciunul înseamnă tihnă și taină.  E despre miracolul Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu  , Cel care cu prețul suferințelor sale și în final cu prețul vieții sale va mântui lumea.
 Crăciunul e prilej de recunoştință pentru ceea ce am primit, e moment de smerenie și rugă înălțată către EL , Cel aflat in  Ceruri .
 Le privesc recunoscător cum se agită ca nişte albinuțe în stup :
   Camelia către Andreea  :
" Te rog să guști sarmalele și să-mi spui dacă mai trebuie să le las la fiert ! "
Apoi o apostrofează pe Minunea Minunată  care bate de zor gălbenușurile pentru tort ( în timp ce mixerul  învârte de zor ceea ce va constitui blatul tortului ) :
" Micuțo  , mai descânți mult gălbenușurile alea , vrei să te prindă  Crăciunul tot bătând la ele.  Hai  , mişcă-te mai cu talent ! "
   Îi trimit un gând bun  , de recunoştintă Bunului Meu Dumnezeu  și-i mulțumesc pentru fiecare zi pe care mi-o dă alături de ea.
   Particip și eu , scriu pe blog , citesc " Amintirile unei nonagenare  " jurnalul de memorii din călătoriile scriitoarei  Antoaneta Ralian  . Mai arunc și un ochi pe site-ul de socializare dar nu mai postez nimic până pe 10 ianuarie 2017  , mi-am impus să mă țin departe de zonele cu toxicitate ridicată.
   Am mai scris și repet :
Nu cred în imbecilitatea :
"   De Crăciun fii mai bun  ! "
Serios  , ești bun numai de Crăciun și de Paști  ? A treia zi după  Crăciun , ce faci deschizi din noul până la refuz  robinetele  și laşi să curgă  veninul , ura  ? Dacă numai de Crăciun și de Paşti îți impui să fii mai bun ai o gravă problemă cu tine însuți  !
    Fă   Crăciun  și Paşte  din fiecare zi  ! Iubește  , practică recunoştința și toleranța în fiece zi , clipă de clipă  şi mai ales acceptă-te aşa cum ești  , cu bunele și  relele tale,  acceptându-te , vei vedea că îi vei acepta mai ușor şi pe cei din jurul tău  !

  Crăciunul este și  despre a fi în pace cu tine și mai ales despre a face pace cu trecutul tău  pentru ca trecutul să nu te împiedice să trăiești conștient , acum , aici , în prezent  !


        Să aveți un Crăciun binecuvântat și fericit alături de cei dragi  vouă  !
   

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Primul an fara TATAL MEU ,




Pe 03 aprilie 2015 a plecat și TATĂL MEU ! 
 A rezistat doi ani fără MAMA MEA , fără să-și găsească rostul , era veșnic trist,resemnat și împăcat parcă , cu trecutul , cu el și nu cred că și-a mai dorit să rămână , nu mai avea nicio motivație, viața lui părea fără sens. 
 Dacă a iubit-o ? 
 Cred că da , altfel nu-mi pot explica de ce a refuzat să o vadă pe catafalc , cred că a vrut să și-o amintească frumoasă cum era când s-a îndrăgostit de ea , când a adus-o în Babenii pe care Mama Mea i-a iubit cu patimă din prima clipă de când a venit în sat ! 
 De la ea cred că am moștenit și eu iubirea pentru BABENI , de la Tata , cred că am moștenit iubirea față de oameni și dorința de a-i ajuta pe cei din jur dezinteresat fără să am așteptări prea mari de la oameni ! 
 Amintirile mele cu EL și legate de EL sunt frumoase ! 
 A fost cel mai bun TATĂ pe care și l-ar fi putut dori un băiat , calm , înțelegător și extrem de iubitor. 
 Îmi place să cred că și EL și MAMA sunt mândri de mine , de OMUL care am devenit. 
 Mă doare cumplit și absența lui , mi-e greu să mă întorc la sat și să văd ulița aproape pustie și casa părintească pustiită , le aud doar pașii , îi simț că mă însoțesc prin grădină și foarte rar parcă le aud suspinele când am ochii plini de lacrimi. 
 Nici să-i plâng nu prea mai pot, mi-au secat lacrimile , mi se pune în schimb un nod imens în gât care mă sufocă și atunci realizez cât de greu îmi e fără ei. 
 Mă tulbură de fiecare dată când plec de acasă și Nela , sora mea , care stă întotdeauna în dreapta mea în mașină și plânge în hohote , o privesc , cu coada ochiului și îmi impun '' să fiu bărbată '' să o încurajez , dar cuvintele mi se opresc întotdeauna în spatele mărului lui Adam ! 
 Mă înduioșează și NELA pentru că tânără nu mai e nici ea și i se citește pe chip teama pentru viitor , pentru că asta am fost , copiii bătrâni ai unor părinți bătrâni . 
 Cu ce am rămas din toții anii petrecuți în casa părintească alături de părinții mei ? 
 Cu o mulțime de amintiri frumoase , cu iubirea nemăsurată cu care m-au înconjurat cu devotamentul cu care m-au crescut , cu sacrificiile pe care le-au făcut pentru ca eu să am azi o viață infinit mai bună decât au avut-o ei. 
 Îmi amintesc , că eram în vacanța de vară a anului 3 de studenție , trecusem în anul 4 de facultate , stăteam cu ei în curtea din spatele casei , eram numai noi acasă , Mama Mea ( care ne făcea gogoși ) eu și Tatăl Meu și la un momentdat  Tata mi-a aruncat una dintre ''goangele lui '' : 
 '' Acum ești aproape inginer , mâine poimâine nu o să ne mai cunoști , o să-ți fie rușine cu noi , o țărancă și un țăran !'' 
 L-am întrebat : 
 '' Cine mă , eu  ? 
 Niciodată , sunt mândru de voi și nu cred , sunt convins că sunteți cei mai minunați părinți pe care mi i-ar fi putut hărăzi Dumnezeu  ! '' 
 Am mai apucat să-l văd cum își șterge discret lacrimile care-i șiroiau pe față și mi-a răspuns : 
"Și noi credem că ești cel mai bun copil de care am fi putut avea parte ! '' 
  
 Amintiri , amintiri , dulci , dureroase , sunt ale mele și sunt prețioase ! 

luni, 21 martie 2016

Scrisori catre MAMA MEA ,




 Dacă nu s-ar fi mutat în steaua din care mă veghează acum , MAMA MEA , ar fi împlinit azi , 22 martie , onorabila vârstă de 83 de ani ! 
   Mi-e dor de EA în fiecare clipă a existenței mele , o port cu mine pretutindeni , în inima mea , îmi este gând , șoaptă , lacrimă și zâmbet amar, o scot din inima mea și o îmbrățișez dar tare mult mi-aș dori să vină măcar preț de câteva clipe la mine-n vis să mă mângâie sau măcar să se încrunte la mine ca atunci când trăia și reușeam s-o enervez făcând cine știe ce năzbâtie ! 
    Mă doare absența ei cu o durere surdă , sfâșietoare , durere pe care numai un copil care și-a pierdut ambii părinți o poate înțelege și cred că cel mai rău mă doare că nu mai sunt copilul lor , al Ei și al Tatălui Meu , că nu mai are cine să mă strige SORINEL ! 
   Din vara anului trecut , din iulie , nu rare au fost momentele de disperare și deznădejde prin care am trecut , momente în care am fost tentat să mă urc în mașină , să demarez în trombă și să conduc nebunește până la BABENI , și odată ajuns la mormântul ei , să strig la EA , să o întreb , să-i spun : 
      '' De ce doare atât de tare , de ce e atât de cumplită viața asta a mea ? 
           Ieși TU afară și lasă-mă pe mine în locul tău !!!! '' 
  
  
   Vocea ei îmi răsuna în ureche , îi auzeam vorbele din anii copilăriei și adolescenței mele , o auzeam când îmi spunea : 
  '' Să  NU uiți niciodată ! 
 Viața ne este data de Dumnezeu , grea sau ușoară , amară sau dulce , trebuie dusă până la capăt . 
 Trebuie s-o trăim și să îndurăm până la sfârșit . Doar Dumnezeu hotărăște clipa în care ne cheamă la EL ! ''  
 ...........................................................................................................
  Aș avea multe să-ți mai scriu , dar mă opresc aici ! 
 Mamă, te iubesc și nu te voi uita niciodată ! 

joi, 7 ianuarie 2016

Un nou an , 2016 , un nou inceput ,



Despre 2015 putem vorbi la trecut , l-am ''clasat '' , gata , e liber să plece !

 2016 și-a așteptat cuminte rândul și a venit !
 Lumea e plină de speranțe și e bine că e așa , se fac planuri , se pregătesc agende , se stabilesc obiective , se umple tolba de speranțe !
 Oamenii au nevoie de speranțe , dacă ele se transformă în realitate sau nu asta nu știe nimeni.


 Personal nu-mi doresc decât sănătate pentru Camelia , Rebecca și Andreea , dacă mai rămâne și pentru mine e bine.
 Nu mi-am propus nimic , ce doresc celor din jur , tot sănătate firește !

 E prea multă disperare și încrâncenare în jur , nu , de data aceasta nu-mi mai permit să mă las atras în mlaștinile mișcătoare,merg pe drumul meu și nu mai privesc atât de atent ca până '' mai ieri '' în jur.
 Nu speculați , nu înseamnă că nu îmi mai pasă , îmi pasă de ceea ce contează cu adevărat.


 Mi-e dor de OAMENI , de oamenii cu suflet , nu mai răspund la telefoanele celor care mă sunați numai și numai când aveți nevoie , nu mai permit nimănui să-mi vândă '' Tablete de stil de viață '' , încerc să trăiesc în pace cu mine , dacă voi reuși asta înseamnă că am reușit să fac pace cu trecutul meu , cu mine și astfel voi putea face pace cu cei din jur !

 Nu mai pun preț pe nimic din ce ține de teluric , de material , o să-mi cumpăr ,poate cărți și rechizite , vechile mele obsesii la care mi-e încă destul de greu să renunț !

 Nu-mi mai doresc puterea ( liniștiți-vă cei care ascultați pe la colțuri ) , la ce îți folosește puterea dacă nu reușești să o pui în slujba , în folosul celor năpăstuiți !

 Nu vreau bani sau situație materială înfloritoare !!!

 Vă asigur că pe holurile Institutului Oncologic București , la Fundeni  , când faci cură cu citostatice , Iphone-ul , ultimul S6 Galaxy Edge sau '' un jaf de Alcatel '' nu-ți asigură că vei trăi mai mult decât un amărât care nu are bani de un paracetamol !!!

 Ce am învățat de la 2015 ?

 Am învățat să prețuiesc fiecare clipă , am înțeles că sunt efemer și am mai înțeles ceva :

 Că atunci când ești pe fundul prăpastiei numai TU te poți întoarce de acolo , numai și numai de tine depinde dacă vei reuși să te întorci , nimeni nu-ți va arunca o busolă acolo !!!

 Nu-i poți condamna , fiecare dintre ei au problemele lor , viețile lor , se gândesc la următoarea promoție la țoale  , unde să plece în vacanță , nu mai au  timp să-ți dea și ție un telefon !!!

 Nu mă contraziceți !!!!

 Mai sunt și excepții dar din nefericire , rare , altfel nu le-aș numi excepții !!!

 Cam morbidă postarea , dar e din inimă și e din fapte trăite !!!!

marți, 29 decembrie 2015

Dragul meu drag , 2015 ,


 Tic-tac , tic-tac , mai avem puțin timp și vreau să-ți scriu câteva gânduri acum la ceas de despărțire . 
 Locul unde te-aș depozita ( pubela de gunoi din spatele blocului ) îl știi nu-ți mai repet. 
 Să te duci învârtindu-te nu-ți mai repet , dar parcă nu mă îndur să mă despart de tine privind înapoi cu mânie. 
      Ce vreau să-ți scriu : 
 Dacă în plan profesional nu mi-ai adus suprize ( aveam pielea tăbăcită , cunoșteam specimenele cu care trebuia să coabitez,colaborez,conviețuiesc ) și nici nu am avut așteptări de la tine , în plan personal mi-ai administrat primul șoc în luna aprilie când Tatăl Meu a plecat și credeam că ți-ai făcut mendrele , că o să mă păsuiești , o să-mi dai pace, dar m-am înșelat. 
  
 Rămâi anul în care existența mea a fost zdruncinată din temelii ! 
   Am coborât în Infern și am aflat ce gust are disperarea , am văzut chipurile îngrozite ale celor care se luptau cu boala , i-am privit pe cei care renunțase la luptă , capitulase , cum așteptau resemnați clipa în care urmau să plece ! 
   Am înțeles că nimic nu e mai prețios decât sănătatea , decât a fi sănătos , decât a avea sănătate ! 
     Am realizat pentru a nu știu câtă oară că Dumnezeu mă iubește și că nu am motive să mă mai tem atât timp cât EL ,  Dumnezeul Meu mă ține strâns în brațele sale  ! 
      Am văzut cum oamenii aflați în suferință se agățau de fiecare zi , de încă o zi și erau recunoscători că au mai apucat să vadă un nou răsărit și rușinat am realizat că nu știu să fiu recunoscător și să mă bucur cu ceea ce am deja , că nu știu cum să mă bucur pentru că sunt binecuvântat ! 
     Nu te mai rețin ! 
  
 Ce am învățat ? 
   Am învățat și cred că mi-am însușit lecția ACCEPTĂRII !!! 
  
       Am învățat că suntem efemeri și că nimeni și nimic  pe lumea asta nu ne aparține , că atașamentele sunt păcătoase , periculoase și că numai iubirea pentru DUMNEZEU e importantă ! 
       Am învățat să nu mă mai tem de boală și de finalitatea ei , moartea ! 
       Am învățat să mă bucur de fiecare clipă , să-i accept pe cei din jurul meu așa cum sunt și mai ales am învățat să nu mai am niciun fel de așteptări de la nimeni ! 
      Am învățat să iert și să uit și mai presus de tot și de toate am învățat să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt și nu e puțin !!! 
  
     De la 2016 nu am nicio așteptare  ! 
        Nu-mi doresc decât sănătate multă și bună pentru Camelia ,Rebecca,Andreea și firește , pentru mine ! 
        În rest scriu doar atât : 
  
                 Facă-se voia TA Doamne în tot ceea ce eu îmi doresc !!!!