Powered By Blogger

luni, 23 mai 2011

Cei mai frumosi ani...sunt cei ce vor veni...


Nu mi-e frica decat de Dumnezeu
Si...de mine...



E un paradox,de Dumnezeu nu ar trebui sa ma tem,....Dumnezeu ma iubeste asa cum sunt....cu putinele mele calitati si multiplele mele defecte.
Faptul ca sunt plin de defecte...ma face mai uman....perfectiunea a fost,este si va fi apanajul Divinitatii...!
Timpul se scurge cu o repeziciune uimitoare...e comprimat....peste 2-3 zile ating borna cu numarul 43 a vietii...o varsta frumoasa dupa unii....semnalul de alarma dupa altii ca timpul zboara nebun...nebun....nerabdator...fara a-mi oferi posibilitatea de a-mi trage sufletul macar.
Au ramas in urma anii copilariei....incerc sa-i regasesc printre dealurile inverzite pline cu pomi fructiferi si acoperite de fanete ale Babeniului meu drag....incerc sa regasesc copilul care alerga descult pe miriste...si nu prea imi iese.
Incerc sa inchid ochii si sa visez la marginea padurii care a fost a bunicului,a tatalui si care nu prea mai este a mea(un baiat destept ,cu acceptul tacit al alesului obstii o defriseaza /devalizeaza sistematic) la clipele tihnite din vacantele de vara cand ma jucam cu copii de la oras care veneau in fiecare vacanta la bunicii de la sat si cu care ma intelegeam tare bine.
Constantin Noica ,spunea ca nu e bine sa privesti in trecut,ai fie nostalgii,fie regrete!
Am si eu cateva regrete...dar mult mai multe nostalgii.....daca trag linie....copilaria si adolescenta mea a fost una frumoasa.
Nu am motive sa fiu suparat , frustrat cu atat mai putin...am avut o copilarie frumoasa si foarte multa libertate....am avut parte de doi parinti minunati si de 3 surori cu care m-am inteles foarte bine....inca il mai aud pe tata spunandu-mi :''Sorinel,te cheama si ma uit la tine ca la un soare,tu esti soarele meu''
Un copil crescut in iubire ,va sti cu siguranta sa ofere la randul lui iubire.
Iata de cred ca Rebecca si Andreea,fetitele mele minunate sunt norocoase ca au ales sa vina la noi in familie.
Nu am ajuns la varsta la care sa fac bilanturi....inca mai am multe de infaptuit si mai ales imi place sa cred ca sunt la jumatatea drumului,ca mai am multe de invatat si de realizat !
Privesc in viitor cu optimism si in trecut cu nostalgie.....mi-a trebuit mult timp sa ma impac cu trecutul....mi-a trebuit mult sa inteleg si sa accept dramele pe care le-am trait.....ca orice muritor de rand nici eu nu am fost scutit de suferinta si umilinta / umilinte.....dar am reusit, nu fara eforturi sa uit si mai ales ....sa iert si recunosc nu mi-a fost usor sa iert si sa uit si mai ales mi-a fost aproape imposibil sa inteleg DE CE ?
Simplu,pentru ca ceea ce mi s-a intamplat a fost scris sa mi se intample, a fost parte din sceanariul de viata care mi-a fost scris...a facut parte din povestea mea de viata si a fost rezultatul gandurilor mele.
Imi amintesc abisul in care ma cufundasem dupa ce am ratat admiterea la facultate...tata care nu avea facultatea facuta....dar infinit mult mai multa minte decat mine,m-a privit ingandurat si trist si mi-a zis....''degeaba te framanti....nu a fost sa fie anul acesta....eu sa zic sa ma inveti si sa mai incerci si la anu...daca in destinul tau scrie ca o sa faci o facultate ,o sa faci...daca nu... poti sa te zbati toata viata...ca nu o sa iti iasa''.
Cuvintele unui OM simplu...dar atat de intelept.
Imi place sa cred ca atat el,TATAL MEU cat si MAMA MEA sunt mandri de mine,cum de fapt fiecare parinte ar trebui sa fie mandrii de copii lor.
Am sufletul impacat ca le-am spus-o acum cat mai sunt inca in viata,ca au fost si sunt cei mai minunati parinti pe care un copil i-ar fi putut avea si le-am mai spus ca daca as avea posibiltatea sa ma mai nasc odata as alege tot ca ei sa-mi fie parinti!
Atunci i-am vazut pe amandoi plangand in hohote pentru prima data...imi place sa cred ca au fost lacrimi de fericire.
La fel de mandru si de bucuros sunt si de fetele mele,de cea mare ,Camelia care e jumatatea mea draga si de cele 2 minuni,Andreea si Rebecca,minunea mica,care se pregateste si ea ca pe 29 mai sa atinga prima borna din viata ei...Nana ii va taia motu' si ii va rupe turta.....avem motive serioase sa ne sarbatorim!!!!
Privesc viitorul cu un optimism moderat....nu are sens sa ma crizez ,chiar daca lucrurile par a nu se aseza.....mai devreme sau mai tarziu...stiu ca dupa ceata,furtuna,ploi cu grindina si frig....apare si soarele....sigur asta se va inatmpla si cu noi cu Romanica noastra.
Nu ma impiedica nimeni sa visez.....inca nu m-au obligat sa-mi trec in declaratiile de avere / interese visele...sa mi le impoziteze si pe acelea sau mai rau sa le aplice vreo reducere de 50-60% !!!!
Cand voi inceta sa mai visez,inseamna ca baietii astia care ne carmuiesc si care cred ca se pricep la toate...dar in realitatea nu se pricep la nimic...inseamna ca m-au infrant !!!
Si mie nu imi plac pierzatorii !!!!!
Scrasnesc uneori din dinti si merg mai departe..pentru ca nu-i asa a avut dreptate cine a scris / spus ''
'' Cei mai frumosi ani,sunte cei ce vor veni'' !!!!

sâmbătă, 21 mai 2011

Si atunci realizezi .....

Vine o vreme cand realizezi ceea ce e cu adevarat important in viata.Cand obosesti sa cauti in zadar lucruri care sunt fie la cativa centimetri de tine,fie sunt in interiorul tau.Realizezi ca nu ti-a folosit la nimic sa te zbati inutil.....iti privesti genunchii plini de julituri de la caderile in urma carora ai invatat sau nu ai invatat mare lucru' !Realizezi ca nu ti-a folosit la nimic sa lasi grijile sa iti distruga sanatate si nervii.....ca nu a meritat sa faci bine cu forta.....ca cei care te-au ranit nu au facut-o pentru ca ti-au dorit sau iti doresc raul....ci ca totul a facut parte din povestea ta !!!!Realizezi,in sfarsit ca cei care te urasc,nu te urasc pentru ca le-ai facut vreun rau...ci pentru ca nu pot fi ca tine......si asta ii innebuneste.Am inteles in sfarsit dupa indelungi chinuri....ca daca nu ma inteleg cu ''Georgel'' cu care impart biroul,nu inseamna ca el sau eu suntem unul mai rau decat celalalt...nu, dimpotriva e posibil sa ne asemanam prea mult....si ca in legile fizicii cum ne invatau la fizica in clasa a 6 a experimentul cu magnetii.....pozitiv cu pozitiv se resping tot la fel de bine cum negativ cu negativ se resping,iar pozitiv cu negativ se atrag.Suntem diferiti si tocmai asta ne face mai interesanti si frumosi in fata lui Dumnezeu...suntem copiii aceluaisi Dumnezeu si Dumnezeu ne iubeste pe toti deopotriva si neconditionat la fel cum mama mea ne iubeste la fel de mult si pe mine si pe Nela si pe Dorina !!!!!!!!!!1Am inteles ca tot ceea ce mi s-a intamplat mi se intampla si mi se va intampla face parte din scenariul meu de viata si mai ales am inteles ca ceea ce mi se intampla este rodul gandurilor mele....gandul meu este o forma de energie pura si odata eliberat ....ceea ce gandesc....mi se va intampla...cum esti ceea ce mananci...tot la fel de bine...traiesti...ceea ce gandesti si doresti sa ti se intample.Sunt bucuros si recunascator ca de azi intr-o saptamana o aniversam pe Rebecca,ii taiem motu si ii rupem si turta,sunt fericit ca Andreea este o adolescenta in formare,frumoasa,isteata si comunicativa cu mine si cu Cami...sunt recunascator ca am colegi de munca,care imi preiau cea mai mare parte din sarcini acum cand eu merg la cursurile ECDL si ma lasa sa ma focusez pe pregatirea examenelor....sunt recunascator...pentru ca iubesc,iert.....si traiesc....banii si acumularile materiale nu sunt totul in viata.Asta o pot afirma cu certitudine...e adevarat si dictonul ca ;''Banii NU aduc Fericirea,nenorocita vine singura dupa mirosul banilor''...dar nici sa sacrifici orice numai de dragu' de a acumula nu cred ca e o solutie.Sa fiti iubiti toti cei ce veti citi !!!!

joi, 19 mai 2011

Catalin,minunatul meu prieten Pur Sange Arab,

'' Cand Dumnezeu a vrut sa faca,calul,
a spus Vantului de Sud ,,Vreau sa fac o creatura din tine.Strange-te !''
Si vantul s-a strans.Arhanghelul Gabriel...a luat o mana de material si a prezentat-o Domnului,care a facut un cal brun sau roib, si a spus ''
Te numesc Cal.....Vei fi Dumnezeul celorlalte animale''
EMIR ABD EL KADER (1808-83)
O SCRISOARE CATRE UN FRANCEZ,
GENERAL DAUMAS






Am crezut pana ieri ca pot uita si ca va ramane pentru mine o amintire neplacuta....dar ieri am citit pe facebook,ceea ce a postat prietena mea,Anca.
Dupa care ingrozit am vazut pozele....sunt convins ca niciodata nu voi mai fi aceiasi persoana dupa ce am vazut acele grozavii.
In esenta,viata mea care e uneori monotona,alteori palpitanta dar in cea mai mare parte a timpului,neinteresanta pentru cei din jur....se rezuma la familie,birou,casa si uneori mici pasiuni neinteresante pentru cei din jur.
Faptul ca am copilarit la sat l-am considerat intotdeauna un priviliegiu si niciodata un handicap.....asta nu inseamna ca nu-i iubesc pe oraseni.....iubesc oamenii in general....pe cei care ma hulesc,ma barfesc,imi doresc raul....ii privesc cu intelegere si ma bucur ca nu sunt ca ei....ca Dumnezeu a fost si este bun cu mine....si m-a inzestrat cu acest minunat dar care e....toleranta.
In Romania lui Ceausescu,un copil caruia ii placea cartea / scoala avea posibilitatea sa invete....eu am ales sa duc mai departe pasiunea pentru pamant si dragostea fata de animale a tatalui,care a fost brigadier pomicol....am terminat liceul de profil...dupa liceu am picat in primul an la admiterea la facultate....a urmat armata la trupa...reintoarcerea in sat...apoi facultatea.
Am studiat zootehnia nu pentru ca nu as fi intrat la medicina veterinara ci pentru ca stiam ca eu care nu sunt capabil sa tai o gaina...nu as fi fost un medic veterinar care sa taie sa faca tratamente....ori mie nu imi plac jumatatile de masura.
Am iubit si iubesc toate animalele...dar dintotdeauna....m-am topit si ma topesc la vederea cailor....e o chestie pe care nu o pot explica...vine din interior...!
Dupa absolvirea facultatii....am avut sansa sa lucrez printre multe alte locuri de munca si in sectorul privat,cu un tip foarte destupat la minte....pe langa comert,se avea si 2 ferme....a fost o perioada de care imi amintesc cu mare placere,tipul m-a tratat intotdeauna cu respect si chiar ca pe un frate mai mic....i-am purtat si ii voi purta intotdeauna recunostinta nemarginita...este unul dintre putinii OAMENI BUNI pe care i-am intalnit in viata mea.
Revin la Catalin,prietenul meu PUR SANGE ARAB...asa l-am cunoscut......stapanul lui avea relatii de faceri cu patronul la care lucram.
Intamplarea a facut ca intr-o zi sa mergem la cetateanu respectiv care era mare iubitor si ingrijitor de cai....si acolo l-am vazut.
Un Pur Sange Arab cu pielea de culoarea aurului si o coama blonda.....stralucitoare...Catalin nu era un manz oarecare avea pedigree.....tatal lui era un armasar valoros....de la Herghelia Mangalia.
Ne-am indragostit pe loc de el si eu si patronu'....si a urmat inevitabil...incheierea afacerii.....l-am adus la ferma....cat de fericit alerga prin padoc....ce bucurosi eram cand ne revedeam......imi amintesc cum se alinta si nu vroia sa vina la mine cand il fluieram chiar daca aveam in palma pregatite cele 3-4 bucati de zahar cubic cu care il tratam zilnic.
Imi amintesc,cat de mandru mergea in buestru'...cand il puneam la docar...!
Perioada frumoasa....a luat la un moment dat sfarsit.....intr-o dimineata.....baietii care se ocupau de partea de abatorizare...au venit sa taie cateva vite...si bonus.....aveau ordin sa-l sacrifice si pe Catalin.....!
A fost si ramane cea mai oribila amintire pe care o am din acea perioada.
Evident nu am reusit sa asist la asa ceva...am plecat ingrozit.....si cred ca in mintea mea a incoltit si ideea ca nu voi mai putea lucra niciodata pentru omul acela care din prea multa bunatate ajunsese la ananghie....atat de disperat incat sa sacrifice si ce iubea !!!!
Am sperat ca nu voi mai trai asa ceva.....dar ceea ce am vazut ca se intampla la Tulcea cu caii din salbaticie care produc ''daune mediului inconjurator''...m-a facut sa ma sufoc de neputinta si de disperare.
L-am cunoscut personal pe cel care pastoreste judetul Tulcea din perioada in care conducea Directia Agricola.....e un om de o calitate rara....nu ma intereseaza daca e inregimetat politic intr-un partid sau altul si sunt uimit sa constat ca nu a reactionat inca !!!!
Inca il mai visez pe Catalin uneori......ma poarta calare pe dealurile Babeniului meu drag.....e fericit ca e liber, necheaza si ma duce departe...departe in copilaria mea....unde oamenii nu omorau caii,unde exista omenie...unde prietenii mei erau prietenii mei si erau fericiti daca ,castigau la ''repereuri''...acele cartoane pe care le obtineam prin ruperea cutiilor de chibrituri spre disperarea mamei.
Nu stiu daca ceea ce am postat ,e un strigat de disperare,sau ''o luare de atitudine'' cum ar spune ironic-infantil,shmecherii cu care imi impart birou'.....!
Cataline,te rog,vorbeste si cu fratii tai care vor veni la tine ,acolo sus la ceruri si roaga-i sa-i ierte pe inconstientii care ucid fara discernamat....explica-le ,te rog,ca astia nu sunt oameni si-au pierdut de foarte mult timp si ultima farama de omenie !!!!!