Viata mea(nu stiu pe cine intereseaza,dar asta e deja in plan secund)...se scurge monoton si lin intre postura de tata si aceea de slujbas in slujba statutului cum se exprima plastic fostu' meu coleg de facultate Fane(cum care Fane? de ce e atat de important sa stii,Fane ,e Fane si atat).....si aceea de tata al celor 2 minuni din viata mea,SuperScumpica_Andreea si Minunea Mica Rebecca,care isi zice mai nou Becky :)
Da,aveti dreptate,sunt unu' dintre acei ''incompetenti'' cum ne numeste marele vizionar ''prieten drag'' al presedintelui,miliardaru' Patriciu...cel ai carui angajati numai nu te iau la suturi daca incerci sa ai asteptari prea mare de la ei atunci cand mergi sa iti alimentezi masina cu combustibilul la pret prohibitiv...asa ca inainte de a vedea paiu din ochiu functionarului public.....mai bine ai vedea conglomeratu de aluviuni din ochiu tau...si evident...sa-ti fie rusine dinu patriciu !!!!
Munca mea,poate parea monotona si trista colegului meu dr veterinar care are ''ferma de animale in sange''...am traversat si eu perioada aceea dar multumesc Bunului Dumnezeu mi-a trecut.
Relatia mea cu colegii mei e una minunata...nu mai postez nimic despre domniile lor,pentru ca iar i se umfla vena lu' juri si ma acuza maine la birou...ca nu postez decat cu adresa / cu tenta ..asa ca numa' atat scriu ,colegii mei sunt niste tipi / tipe minunate...da' sa nu ai de-a face cu ei...glumesc desigur,dat fiind ca e Sfanta zi de Duminica ,nu mint,deci chiar sunt niste colegi de isprava...nu stiu daca le-am spus-o vreodata...dar nici nu cred ca le-o spun pentru ca am ''patima de a deochea'' !!!
Prieteni am cativa ...dar buni......relatiile cu superiorii si tertii sunt bune chiar foarte bune nu am motive sa ma plang....in lumea virtuala am, prieteni extraordinari,cu unii dintre ei chiar m-am intalnit si m-am convins ca nu e mare diferenta dintre omu' din spatele laptop-ului / calculatorului si cel din fata mea...chiar sunt oameni extraordinari...ca sa nu-i amintesc pe cei pe care altadata i-am ascultat la radio sau i-am vazut la TV si acum mi-au facut onoarea de a-mi fi prieteni in spatiul virtual.
De la ''oamenii mari la sfat si la stat'',am invatat ce este modestia si ca e bine sa ramai umil fara a te umili...prietenii mei ii iau asa cum sunt cu bunele si relele lor...pentru ca si eu am numa' cateva calitati si o sumedenie de defecte si cu toata astea,ei ma accepta asa cum sunt...pentru ce da fapt cred ca asta e prietenul...cel care vine si sta alaturi de tine ,atunci cand toti ceilalti te parasesc.
Cred ca in viata mea e loc si de mai mult,mult bine,dar momentan sunt multumit de ceea ce fac si mai ales de oamenii care ''zilnic imi populeaza si imi infrumeseteaza viata'' de aceea ii voi condamna pe toti la iubirea mea si le voi spune doar atat.
Va multumesc BA ca existati in viata mea si ca imi faceti viata mai frumoasa si mai bogata....si e valabil si pentru cei care imi citesc postarile si pentru cei care le vor citi si mai ales pentru marea masa a celor multi care nu le vor citi niciodata !!!!
Inchei parafrazandu-L pe Parintele CLEOPA ;
'' MANCA-V-AR RAIUL,SA VA MANANCE '' !!!!!
Încă mai cred în oameni,încă mai cred ca singuri ne putem influenţa sau hotărî destinul,încă mă încăpăţânez să rezist în ROMÂNIA asta pe care o iubesc şi în care îmi duc existența de pe o zi pe alta !! ''Cred , Doamne ! Ajută necredinței mele - Marcu 9 , 24 . - '' - Nicolae Steinhardt , '' Jurnalul Fericirii '' . -
duminică, 30 octombrie 2011
marți, 25 octombrie 2011
Povara anilor care au trecut peste ei...
Nu cred ca sunt un subaltern usor de suporat de catre sefii mei,dupa cum am convingerea ca nu sunt usor de suportat nici de cei care-mi sunt sau ma rog,mimeaza ca imi sunt subalterni.
Am principii,sunt demodat,nu-mi place absolut deloc sa-mi pup in cur sefii si sa le culeg ''scame imaginare'' de pe reveru' sacoului,iar daca trebuie sa mai depun si eforturi fizice si intelectuale sa par mai prost decat...sunt cu atat mai greu de suportat.
Nu imi place nici ca ,coechipierii mei sa ma lingusheasca sau sa se sfashie intre ei...deci e de inteles de ce nu sunt usor de suportat....''in vremile de acu' ''!
De ce am divagat?
Pentru ca dupa o astfel de zi am iesit ieri de unde lasasem niste documente la semnat...pe unele le-am luat ca erau semnate...bla,bla...bla.
Am parcat masina cat mai aproape de bulevard pentru a putea iesi mai usor....am deschis usa si ma pregateam sa urc...cand din parc a iesit EA, o batrana garbovita....apasata de povara anilor care au trecut peste ea...era modest imbracata....dar avea hainele curate....mergea incet...i-am vazut crucea imensa pe care o cara in spate....am citit in privirea ei disperarea si ca era nevoita sa faca ceva la care nu s-ar fi gandit cu 20-25 de ani in urma...cand imi place sa cred ca era o doamna frumoasa,stilata cu educatie,musai trebuie sa fi fost profesoara..sau cu siguranta o intelectuala.
Timid,de-abia i-am perceput vorbele;
'' Domnule ,nu aveti sa imi dati si mie un ban,sa-mi pot cumpara, o paine''???
Raspunsul meu ,a venit tamp,fastacit;
" Nu am Doamna,imi pare sincer,rau''....pentru ca, e un facut parca...niciodata nu am bani pesin la mine,''prietenii'' stiu ce spun.....si ca sa-mi fie si mai ciuda nici in locul din masina unde imi tin banii de parcare sau cand merg sa-mi verifice presiunea in pneuri la vulcanizare nu mai aveam nici un ban.....mi-a fost si inca imi mai este ciuda ca nu am gasit nici macar doua-trei bancnote de 1 leu,pe care sa i le fi dat macar sa isi cumpere un covrig.
E atata gri in jurul nostru,la fiecare semafor vin batrani disperati care iti bat in geam si iti cer macar 1 leu....e atat de grea povara pe care o poarta pe umeri,ii simti incovrigati sub povara propriilor cruci mult prea grele ....si fara sa vreau gandul imi fuge la autocarele care vin pline ochi cu turisti straini,germani,austrieci,italieni,care coboara de pe vasele de croaziera ce acosteaza in port...ii vad sunt in baston...in scaune cu rotile...dar au acea siguranta a cetatenilor carora nu le lipseste nimic si atunci stau ca un idiot si il intreb pe Dumnezeul Meu:
'' Frate,dar astia ai nostri nu au muncit cel putin la fel ca aia?''
Ma gandesc la mama mea cu fata arsa de soare si batuta de vant care a muncit la nenorocirea aia de C.A.P. din sat si a baut apa fiarta in camp in Orjaneasca unde un rand de porumb avea 1400 de metri lungime.....incepeam sa prasim la 6 dimineata si de-abia pe la ora 8.30'-9.00 (daca imi mai amintesc bine) ne opream dupa ce duceam un rand pana la capat sa mancam ceva si sa bem apa aia fiarta_clocita cu gust oribil,apa salcie de camp !!!!
Sa fie asta povara ghinionului de a se fi nascut in tara nepotrivita in epoca nepotrivita,in perioada istorica.....nefasta.
Batranii si batranetea in general,ma deprima ....habar nu am de ce...probabil e teama ca ar putea sa mi se intample si mie sau poate ca fara sa vreau vederea batranilor garboviti,umiliti,nefericiti,sufocati in propria nenorocire...ma poarta cu gandul la sat....la ai mei...care nu se pot bucura de o viata linistita,acum la pensie,desi au muncit...cumplit de greu si an dupa an in speranta unei batraneti linistite !!!!!!!!
Ca o ironie a soartei.....Maruta tocmai ne arata intr-un material in emisiunea lui Happy Hour...despre ce zi minunata a petrecut d-na Christine Valmy la aniversarea zilei de nastere...la Hotelul Georges V.....inconjurata de prietenele sale.
Asta e viata...nu ne nastem toti in aceiasi zi !!!!
Sau ca sa-l parafrazez pe tata care acu' vreo 30 de ani se contrazicea cu invatatoru' meu de la sat...referitor la egalitatea tovarasilor...tata spunea ceva de genu asta:
Domnule de cand exista lumea asta au existat 2 mari clase sociale,exploatatii si exploatatorii....bogatii si saracii....bogatu' cu matzu' plin ....nu-l va crede niciodata pe cel sarac...flamand si descult !!!!
Inclin sa-i dau dreptate !!!!
Am principii,sunt demodat,nu-mi place absolut deloc sa-mi pup in cur sefii si sa le culeg ''scame imaginare'' de pe reveru' sacoului,iar daca trebuie sa mai depun si eforturi fizice si intelectuale sa par mai prost decat...sunt cu atat mai greu de suportat.
Nu imi place nici ca ,coechipierii mei sa ma lingusheasca sau sa se sfashie intre ei...deci e de inteles de ce nu sunt usor de suportat....''in vremile de acu' ''!
De ce am divagat?
Pentru ca dupa o astfel de zi am iesit ieri de unde lasasem niste documente la semnat...pe unele le-am luat ca erau semnate...bla,bla...bla.
Am parcat masina cat mai aproape de bulevard pentru a putea iesi mai usor....am deschis usa si ma pregateam sa urc...cand din parc a iesit EA, o batrana garbovita....apasata de povara anilor care au trecut peste ea...era modest imbracata....dar avea hainele curate....mergea incet...i-am vazut crucea imensa pe care o cara in spate....am citit in privirea ei disperarea si ca era nevoita sa faca ceva la care nu s-ar fi gandit cu 20-25 de ani in urma...cand imi place sa cred ca era o doamna frumoasa,stilata cu educatie,musai trebuie sa fi fost profesoara..sau cu siguranta o intelectuala.
Timid,de-abia i-am perceput vorbele;
'' Domnule ,nu aveti sa imi dati si mie un ban,sa-mi pot cumpara, o paine''???
Raspunsul meu ,a venit tamp,fastacit;
" Nu am Doamna,imi pare sincer,rau''....pentru ca, e un facut parca...niciodata nu am bani pesin la mine,''prietenii'' stiu ce spun.....si ca sa-mi fie si mai ciuda nici in locul din masina unde imi tin banii de parcare sau cand merg sa-mi verifice presiunea in pneuri la vulcanizare nu mai aveam nici un ban.....mi-a fost si inca imi mai este ciuda ca nu am gasit nici macar doua-trei bancnote de 1 leu,pe care sa i le fi dat macar sa isi cumpere un covrig.
E atata gri in jurul nostru,la fiecare semafor vin batrani disperati care iti bat in geam si iti cer macar 1 leu....e atat de grea povara pe care o poarta pe umeri,ii simti incovrigati sub povara propriilor cruci mult prea grele ....si fara sa vreau gandul imi fuge la autocarele care vin pline ochi cu turisti straini,germani,austrieci,italieni,care coboara de pe vasele de croaziera ce acosteaza in port...ii vad sunt in baston...in scaune cu rotile...dar au acea siguranta a cetatenilor carora nu le lipseste nimic si atunci stau ca un idiot si il intreb pe Dumnezeul Meu:
'' Frate,dar astia ai nostri nu au muncit cel putin la fel ca aia?''
Ma gandesc la mama mea cu fata arsa de soare si batuta de vant care a muncit la nenorocirea aia de C.A.P. din sat si a baut apa fiarta in camp in Orjaneasca unde un rand de porumb avea 1400 de metri lungime.....incepeam sa prasim la 6 dimineata si de-abia pe la ora 8.30'-9.00 (daca imi mai amintesc bine) ne opream dupa ce duceam un rand pana la capat sa mancam ceva si sa bem apa aia fiarta_clocita cu gust oribil,apa salcie de camp !!!!
Sa fie asta povara ghinionului de a se fi nascut in tara nepotrivita in epoca nepotrivita,in perioada istorica.....nefasta.
Batranii si batranetea in general,ma deprima ....habar nu am de ce...probabil e teama ca ar putea sa mi se intample si mie sau poate ca fara sa vreau vederea batranilor garboviti,umiliti,nefericiti,sufocati in propria nenorocire...ma poarta cu gandul la sat....la ai mei...care nu se pot bucura de o viata linistita,acum la pensie,desi au muncit...cumplit de greu si an dupa an in speranta unei batraneti linistite !!!!!!!!
Ca o ironie a soartei.....Maruta tocmai ne arata intr-un material in emisiunea lui Happy Hour...despre ce zi minunata a petrecut d-na Christine Valmy la aniversarea zilei de nastere...la Hotelul Georges V.....inconjurata de prietenele sale.
Asta e viata...nu ne nastem toti in aceiasi zi !!!!
Sau ca sa-l parafrazez pe tata care acu' vreo 30 de ani se contrazicea cu invatatoru' meu de la sat...referitor la egalitatea tovarasilor...tata spunea ceva de genu asta:
Domnule de cand exista lumea asta au existat 2 mari clase sociale,exploatatii si exploatatorii....bogatii si saracii....bogatu' cu matzu' plin ....nu-l va crede niciodata pe cel sarac...flamand si descult !!!!
Inclin sa-i dau dreptate !!!!
vineri, 21 octombrie 2011
Un film care a fost interzis....adevarul despre......VIATA !!!
http://www.220.ro/video-news/Film-Interzis-Si-Socant-Adevarul-Despre-Viata/9KTmhJr3Es/
luni, 17 octombrie 2011
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Puteti sa-L vizitati.....intrarea e libera.....zilnic intre orele 10.00___18.00 !!!!
Constanta azi a fost invaluita in nori.....rareori si-a aratat soarele razele......partea buna a fost ca nu bate vantu...pentru cei care nu stiu....in Dobrogea,vantu' nu bate decat de 2 ori pe ani....prima data in primele 6 luni ale anului....a doua oara...urmatoarele 6 luni...constantenii ,o spun....asa ca nu trageti....in oameni nevinovati...!
Andreea,la antrenament fiind,YO cu Cami si Rebecca,am mers sa ne plimbam pe faleza din fata Cazinoului...frumos.....o sumedenie de miresici.....cu mirii lor la sedintele foto de rigoare.....lume putina.....acordeonistii de ocazie...in cautarea de ceva maruntis......cantau.....printre altele....''si sarac ii rau si bogat ii greu'....!!! frumos....pitoresc..!
La plecare ,Camelia imi arat banerele dispuse vertical pe unu din peretii de la intrare:
Intrarea Libera......zilnic intre orele 10.00___18.00!!!
Ce mi s-a parut oarecum nefiresc,a fost unu' din carele de reportaj de la antene....mai sa fie imi zic,in sinea mea....jandarmii care asigurau ordinea....etc..etc...!!!
Ceea ce te frapeaza sunt castile de shantierist...de protectie de pe una din mesele de la intrare.....imi zic ..''uite d-le ...grija fata de om ce civilizati,suntem'' !!!!
Surpriza vine in interior.....dupa ce vizitezi....ti se ofera posibiltatea sa iti scrii impresiile,pe ce vrea mushchiu' tau....pe post-it...si il agatza frumos....cu pioneze colorate intr-o tabla de pluta....pe hartii mari A1-A3 pe care le-au lipit pe pereti sau pe flip_chart-uri....!!!!
Nu o sa comentez ce scrie...probabil ati vazut la stiri...sau veti vedea...ideea,e ca YO, Cetateanu' Bulversat Sorin nu mai cred...in povestea cu baiatu' rau...in spetza de fata ,radu.....si baiatu' bun pe care il pregatesc ei pentru viitoarele alegeri.......YO,unu nu mai pun botu' la vrajeala lor....poa' sa promita ei cate in luna si in stele....
O singura data mi-am exersat si YO,fleru'....in ale politichiei...cu un prieten de-al meu....care pe vremea aceea,era mare fermier printre altele...si i-am prezis ca va deveni primar....intr-o comuna.......cum pleci din C-ta catre Bucuresti....a ajuns...e la al doilea mandat...reales cu peste 85%....si e omu' providential pentru comuna respectiva.....de cate ori trec prin comuna respectiva cu masina.....sufletul mi se umple de bucurie.....de parca ar fi fratele meu...gospodaru' obstii respective....in rest,multumesc frumos pentru ofertele politice ,pe care le aveti......nu mai pun bre botu'.....la vrajeala voastra.....mi-ajunge !!!!!!!!!!!!!!!!!!
Am scris si YO pe o coala din aia mare.....nu cred ca vor afisa ce am scris...:'' Cazinoul,arata ca Romania,dupa 20 de ani de guvernare .....in democratie.....A fost lasat in paragina,pentru a-i scadea valoarea si a fi cumparat la pret de nimic...probabil...!Vai de tine,SARMANA ROMANIE '' !!!!Si ca sa nu fiu acuzat de lasitate.....mai jos am semnat, - SORIN -
P.S. La iesire,o doamna respectabila,care isi plimba catelul.....mi-a zis ca stie Cazinoul de cand s-a nascut....ca a copilarit in zona aceea.....m-a intrebat......:'
' Ce-mi sugerati D-le,sa intru si eu sa vad cum a ajuns? ''
I-am raspuns:''Doamna,draga daca v-ati luat pastilele de inima si nu aveti tensiunea oscilanta,puteti intra.....in caz contrat nu va recomand,sa intrati.'' !!!!!!!!!!!!!
De ce tara mea.....e jefuita si devalizata in mod sistematic de 20 de ani incoace.....de ce am distrus IAS-urile si CAP-urile...pentru ca acum sa avem sute de mii de hectare de parloaga....de ce Institutele de Cercetare s-au desfiintat,numai pentru ca terenurile sub care isi aveau sediile valorau euroi buni.....mintea mea de submedicoru refuza sa raspunda !!!!
Astept sa ma lumineze cine poate sa imi ofere .....macar o fanta de lumina.
Multumesc anticipat !!!!
Andreea,la antrenament fiind,YO cu Cami si Rebecca,am mers sa ne plimbam pe faleza din fata Cazinoului...frumos.....o sumedenie de miresici.....cu mirii lor la sedintele foto de rigoare.....lume putina.....acordeonistii de ocazie...in cautarea de ceva maruntis......cantau.....printre altele....''si sarac ii rau si bogat ii greu'....!!! frumos....pitoresc..!
La plecare ,Camelia imi arat banerele dispuse vertical pe unu din peretii de la intrare:
Intrarea Libera......zilnic intre orele 10.00___18.00!!!
Ce mi s-a parut oarecum nefiresc,a fost unu' din carele de reportaj de la antene....mai sa fie imi zic,in sinea mea....jandarmii care asigurau ordinea....etc..etc...!!!
Ceea ce te frapeaza sunt castile de shantierist...de protectie de pe una din mesele de la intrare.....imi zic ..''uite d-le ...grija fata de om ce civilizati,suntem'' !!!!
Surpriza vine in interior.....dupa ce vizitezi....ti se ofera posibiltatea sa iti scrii impresiile,pe ce vrea mushchiu' tau....pe post-it...si il agatza frumos....cu pioneze colorate intr-o tabla de pluta....pe hartii mari A1-A3 pe care le-au lipit pe pereti sau pe flip_chart-uri....!!!!
Nu o sa comentez ce scrie...probabil ati vazut la stiri...sau veti vedea...ideea,e ca YO, Cetateanu' Bulversat Sorin nu mai cred...in povestea cu baiatu' rau...in spetza de fata ,radu.....si baiatu' bun pe care il pregatesc ei pentru viitoarele alegeri.......YO,unu nu mai pun botu' la vrajeala lor....poa' sa promita ei cate in luna si in stele....
O singura data mi-am exersat si YO,fleru'....in ale politichiei...cu un prieten de-al meu....care pe vremea aceea,era mare fermier printre altele...si i-am prezis ca va deveni primar....intr-o comuna.......cum pleci din C-ta catre Bucuresti....a ajuns...e la al doilea mandat...reales cu peste 85%....si e omu' providential pentru comuna respectiva.....de cate ori trec prin comuna respectiva cu masina.....sufletul mi se umple de bucurie.....de parca ar fi fratele meu...gospodaru' obstii respective....in rest,multumesc frumos pentru ofertele politice ,pe care le aveti......nu mai pun bre botu'.....la vrajeala voastra.....mi-ajunge !!!!!!!!!!!!!!!!!!
Am scris si YO pe o coala din aia mare.....nu cred ca vor afisa ce am scris...:'' Cazinoul,arata ca Romania,dupa 20 de ani de guvernare .....in democratie.....A fost lasat in paragina,pentru a-i scadea valoarea si a fi cumparat la pret de nimic...probabil...!Vai de tine,SARMANA ROMANIE '' !!!!Si ca sa nu fiu acuzat de lasitate.....mai jos am semnat, - SORIN -
P.S. La iesire,o doamna respectabila,care isi plimba catelul.....mi-a zis ca stie Cazinoul de cand s-a nascut....ca a copilarit in zona aceea.....m-a intrebat......:'
' Ce-mi sugerati D-le,sa intru si eu sa vad cum a ajuns? ''
I-am raspuns:''Doamna,draga daca v-ati luat pastilele de inima si nu aveti tensiunea oscilanta,puteti intra.....in caz contrat nu va recomand,sa intrati.'' !!!!!!!!!!!!!
De ce tara mea.....e jefuita si devalizata in mod sistematic de 20 de ani incoace.....de ce am distrus IAS-urile si CAP-urile...pentru ca acum sa avem sute de mii de hectare de parloaga....de ce Institutele de Cercetare s-au desfiintat,numai pentru ca terenurile sub care isi aveau sediile valorau euroi buni.....mintea mea de submedicoru refuza sa raspunda !!!!
Astept sa ma lumineze cine poate sa imi ofere .....macar o fanta de lumina.
Multumesc anticipat !!!!
marți, 11 octombrie 2011
duminică, 9 octombrie 2011
Nefericiti cei ce nu pot ierta...........
Nu stiu daca am retinut exact,acesta este si motivu' pentru care nu postez ca citat,adica,cu ghilimele de rigoare.....dar parca,Cartea Sfanta scrie:
Cel ce nu cunoaste Iertarea ,sufera pedeapsa mai crunta ca moartea.
Saptamana trecuta...mai exact a doua zi a saptamanii a debutat cu o veste socanta pentru mine,colegul de la Regiunea IASI m-a sunat si mi-a dat o veste socanta....nu revin asupra groaznicei vesti.....e bine sa-i lasam pe cei care nu mai sunt printre noi.....sa-si doarma somnul de veci....daca inima ne spune sa aprindem uneori o lumanare pentru ei si mai ales sa ne rugam pentru odihna sufletului lor,o facem...fiecare reactioneaza diferit in fata unor asemenea evenimente....iar eu sunt ultima persoana care isi propune sa judece.
Ceea ce m-a socat in schimb a fost atitudinea unor indivizi......care au reactionat in modul cel mai abject...acesti indivizi pentru care a-si barfi colegii / colegele... cu care isi impart birou / serviciu'...este cea mai mare placere...ratiunea de a fi....motivul care-i mana in lupta.......si-au dat inca odata daca mai era necesar(pentru mine in nici intr-un caz,nu mai era nevoie...ii stiu...si ma lupt cu jegu' lor zilnic...) dovada lipsei de omenie !!!!
Nu am facut parte din lista de favoriti ....a celei care a plecat in mod tragic dintre noi....daca stau sa ma gandesc bine,analizand un pic trecutul profesional,care ne leaga...datorita problemelor pe care le-a avut cu fiul ei...de la care i s-a tras si groaznicul sfarsit....nici nu cred ca se putea gandi sarmana...la a avea o relatie buna cu cei din jur....drama pe care o traia nu ii mai lasa timp si pentru altceva....cum se spune '' de morti numa' de bine''....ma voi opri aici..
Sa te apuci sa judeci pe cineva care nu mai e printre noi,sa emiti judecati de valore abjecte....sa nu poti accepta ca ceea ce a fost e de domeniul trecutului mi se pare o forma infinita de jeg uman....si din nefericire ...astia sunt printre noi......ca ii ignor...e laudabil....dar nu pot sta nepasator....macar sa postez....macar sa ma eliberez prin scris !!!!!
Mi-e mila de pitecantropii care se cred miezu' de la gaura de la covrig.....pigmeii pentru care cel mai mic flecushtetz...este o drama la care trebuie sa aquieseze mapamondu'...iar in fata adevaratelor drame reactioneaza cu cinism.....cu intoleranta .... nu sunt capabili sa ofere iertare !!!!!
Trebuie sa ii iertam pentru lipsa de toleranta...cu siguranta...acesta este strigatul lor de disperare...nu mi-am propus sa le analizez frustrarile care le macina in mod pervers existenta de zi cu zi....sunt fericit ca nu sunt ca ei,har Domnului.....sunt norocos din acest punct de vedere.....nu-i judec,nu ma consider cu nimic mai bun sau mai rau decat ei...dar atat scriu......sa se tina de capu'...lor !!!!
Fie la voi acolo mai nemernicilor !!!!!
Cel ce nu cunoaste Iertarea ,sufera pedeapsa mai crunta ca moartea.
Saptamana trecuta...mai exact a doua zi a saptamanii a debutat cu o veste socanta pentru mine,colegul de la Regiunea IASI m-a sunat si mi-a dat o veste socanta....nu revin asupra groaznicei vesti.....e bine sa-i lasam pe cei care nu mai sunt printre noi.....sa-si doarma somnul de veci....daca inima ne spune sa aprindem uneori o lumanare pentru ei si mai ales sa ne rugam pentru odihna sufletului lor,o facem...fiecare reactioneaza diferit in fata unor asemenea evenimente....iar eu sunt ultima persoana care isi propune sa judece.
Ceea ce m-a socat in schimb a fost atitudinea unor indivizi......care au reactionat in modul cel mai abject...acesti indivizi pentru care a-si barfi colegii / colegele... cu care isi impart birou / serviciu'...este cea mai mare placere...ratiunea de a fi....motivul care-i mana in lupta.......si-au dat inca odata daca mai era necesar(pentru mine in nici intr-un caz,nu mai era nevoie...ii stiu...si ma lupt cu jegu' lor zilnic...) dovada lipsei de omenie !!!!
Nu am facut parte din lista de favoriti ....a celei care a plecat in mod tragic dintre noi....daca stau sa ma gandesc bine,analizand un pic trecutul profesional,care ne leaga...datorita problemelor pe care le-a avut cu fiul ei...de la care i s-a tras si groaznicul sfarsit....nici nu cred ca se putea gandi sarmana...la a avea o relatie buna cu cei din jur....drama pe care o traia nu ii mai lasa timp si pentru altceva....cum se spune '' de morti numa' de bine''....ma voi opri aici..
Sa te apuci sa judeci pe cineva care nu mai e printre noi,sa emiti judecati de valore abjecte....sa nu poti accepta ca ceea ce a fost e de domeniul trecutului mi se pare o forma infinita de jeg uman....si din nefericire ...astia sunt printre noi......ca ii ignor...e laudabil....dar nu pot sta nepasator....macar sa postez....macar sa ma eliberez prin scris !!!!!
Mi-e mila de pitecantropii care se cred miezu' de la gaura de la covrig.....pigmeii pentru care cel mai mic flecushtetz...este o drama la care trebuie sa aquieseze mapamondu'...iar in fata adevaratelor drame reactioneaza cu cinism.....cu intoleranta .... nu sunt capabili sa ofere iertare !!!!!
Trebuie sa ii iertam pentru lipsa de toleranta...cu siguranta...acesta este strigatul lor de disperare...nu mi-am propus sa le analizez frustrarile care le macina in mod pervers existenta de zi cu zi....sunt fericit ca nu sunt ca ei,har Domnului.....sunt norocos din acest punct de vedere.....nu-i judec,nu ma consider cu nimic mai bun sau mai rau decat ei...dar atat scriu......sa se tina de capu'...lor !!!!
Fie la voi acolo mai nemernicilor !!!!!
Steve JOBS___DIXIT !!!!
Steve Jobs credea in importanta vietii, in puterea de a crea si de a schimba lumea in fiecare zi. Credintele pe care Jobs le-a impartasit unei lumi intregi, de-a lungul anilor:
"1. Fii mereu infometat si nesabuit.
2. Daca nu ai gasit inca ceea ce cauti, nu te opri. Nu renunta. Asa cum se intampla in toate situatiile care tin de viata, vei sti cand ai ajuns unde trebuie. Si, ca in orice mare relatie, va deveni din ce in ce mai bine de la an la an.
3. Cand aveam 17 ani, am citit undeva urmatoarele: "Daca iti traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pana la urma tot vei avea dreptate". Asta m-a influentat mult, iar de atunci, vreme de 33 de ani, m-am intrebat zilnic uitandu-ma in oglinda: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata, as vrea sa fac ceea ce o sa fac astazi?". Si ori de cate ori raspunsul era negativ mai multe zile la rand, stiam ca trebuia sa schimb ceva.
4. Nu avem sansa sa facem prea multe lucruri, iar toti ar trebui sa exceleze. Pentru ca asa e viata noastra.
5. A-ti aminti ca intr-o buna zi vei muri este cel mai bun mod pe care il stiu de a evita capcana unei gandiri care iti spune ca ai ce sa pierzi.
6. Nu poti sa unesti punctele privind in viitor; poti face astfel de conexiuni numai daca privesti in trecut. Asa ca trebuie sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa crezi in ceva - in instinct, in destin, in viata, in karma, in orice. Aceasta abordare mi-a fost intotdeauna de folos si mi-a schimbat viata.
7. Designul nu inseamna doar cum arata ceva. Designul inseamna cum functioneaza.
8. Vreau sa fac universul sa rasune.
9. Nimeni nu vrea sa moara. Nici macar oamenii care vor sa mearga in rai nu vor sa moara ca sa ajunga acolo. Si, cu toate acestea, moartea este destinatia pe care o impartim cu totii. Nimeni nu i-a scapat vreodata. Si chiar asa si trebuie sa fie pentru ca moartea este probabil cea mai buna inventie a vietii. Este factorul de schimbare. Inlocuieste vechiul cu noul. Acum voi sunteti noul, dar intr-o zi, nu foarte indepartata, veti deveni vechiul si veti fi indepartati. Regret ca sunt dramatic, dar acesta este adevarul.
10. Nu ma intereseaza sa fiu cel mai bogat om din cimitir. In schimb, pentru mine conteaza sa merg seara la culcare spunand ca azi am realizat ceva minunat.
11. Nu poti sa-i intrebi pe clienti ce isi doresc si pe urma sa incerci sa le oferi lucrul respectiv. Pana cand vei reusi sa il construiesti, ei isi vor dori deja altceva.
12. Modelul meu pentru afaceri sunt cei de la The Beatles. Erau patru barbati care si-au controlat unul altuia tendintele negative; s-au echilibrat reciproc. Si totalul era mai bun decat suma partilor.
13. Atentia si simplitatea au reprezentat una dintre mantrele mele. Simplu poate fi uneori mai dificil decat ceva complicat: trebuie sa muncesti din greu pentru a-ti limpezi gandirea, pentru a transforma un lucru in ceva simplu. Dar merita toate eforturile pentru ca, odata ce ai reusit, poti muta muntii.
14. Sunt convins ca aproximativ jumatate din ceea ce ii separa pe antreprenorii de succes de cei anonimi este pura perseverenta.
15. Timpul tau e limitat, asa ca nu-l petrece traind viata altcuiva.
Nu te lasa prins de dogma - care inseamna sa traiesti cu rezultatele gandirii altor oameni. Nu lasa zgomotul facut de opiniile celor din jur sa acopere sunetul vocii tale interioare. Si, cel mai important, fii curajos si urmeaza-ti inima si intuitia. Cumva, ele stiu deja ce iti doresti sa devii cu adevarat. Restul e pe locul al doilea."
Steve Jobs a susţinut, în 2005, un discurs în faţa absolvenţilor Universităţii Stanford, un discurs alcătuit din trei poveşti, trei pilde desre sine, despre dragoste şi pierderi, despre moarte. Momentul Stanford 2005 a fost unul dintre rarele momente în care Jobs a vorbit despre sine, despre faptul că a fost adoptat, că a renunţat la colegiu, despre apropierea morţii, dar şi despre valorile pe care trebuie să le păstrezi vii.
Citeşte mai jos povestea vieţii omului care avea să schimbe lumea, spusă chiar de el:
Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti.
Citeşte AICI detalii despre MOARTEA LUI STEVE JOBS, dar şi reacţiile internaţionale după această ştire
PRIMA POVESTE. Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte mult să fiu adoptat de oameni care au terminat liceul şi facultatea. Iniţial, trebuiau să mă adopte un avocat şi soţia lui. Doar că s-au decis în ultimul moment că voiau o fată. Aşa că părinţii mei, care se aflau pe lista de aşteptare, au primit un telefon în mijlocul nopţii. "Sigur că vrem să îl adoptăm", a fost răspunsul lor. Însă, iniţial, mama mea biologică a refuzat să semneze actele de adopţie, pentru că aflase că nici viitorii mei părinţi nu terminaseră colegiul. Până la urmă, au convis-o, când i-au promis că eu voi merge la colegiu.
17 ani mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar părinţii mei, din clasa muncitoare, îşi dădeau toate economiile pe mine. După şase luni, am simţit că nu mă ajută la nimic colegiul. Nu ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea şi nu ştiam cum mă poate ajuta colegiul să mă hotărăsc. Şi mai şi cheltuiam toate economiile pe care părinţii mei le făcuseră, de-a lungul vieţii. Aşa că am renunţat, sperând că totul va fi bine. A fost destul de înfricoşător, dar, privind înapoi, a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am început să merg doar la orele care mă interesau.
Nu a fost totul boem. Nu aveam unde să dorm, aşa că dormeam pe jos, în camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola, care costau 5 cenţi, ca să am cu ce să-mi cumpăr de mâncare, şi mergeam 11 kilometri pe jos, în fiecare duminică, ca să iau o masă bună la templul budist Hare Krishna. De fapt, tot ceea ce am învăţat urmându-mi curiozitatea şi intuiţia s-a dovedit a fi de nepreţuit. Să vă dau un exemplu.
La Colegiul Reed se făceau unele dintre cele mai bune cursuri de caligrafie. Fiecare poster şi fiecare etichetă de pe fiecare raft din campus erau scrise frumos. Aşa că am urmat şi eu cursul. Am învăţat acolo despre fonturile cu serife, fără serife, despre spaţiile şi combinaţiile dintre litere etc. Mi s-a părut fascinant, dar nu i-am găsit o aplicaţie practică. Abia peste zece ani am găsit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase.
Şi,pentru că Windows a copiat Apple, probabil că niciun calculator nu ar fi avut aceste fonturi dacă nu aş fi urmat acel curs. Mi-a fost greu să fac această conexiune (n.r. colegiu-Macintosh) în studenţie, dar după zece ani totul a devenit clar.
Nu poţi face conexiuni dacă priveşti doar înainte, ci doar dacă priveşti înapoi. Trebuie să ai încredere că "punctele" se vor conecta la un moment dat, în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în viaţă, în karma, nu contează. Abordarea asta nu m-a trădat niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea.
A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste şi pierderi. Am aflat de tânăr ce îmi place să fac. Am fondat Apple, în garajul casei părinţilor mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu şi, în doar zece ani, Apple a ajuns să valoreze 2 miliarde de dolari şi să aibă 4.000 de angajaţi. Aveam 30 de ani şi tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urmă. Apoi, am fost dat afară.
Cum să fii dat afară de la o companie pe care tu ai fondat-o? Păi, pe măsură ce compania creştea, am angajat pe cineva despre care credeam că este talentat să conducă Apple, alături de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. Astfel, am fost dat afară. Tot ceea ce clădisem în întreaga viaţă a dispărut, era devastator.
Pentru câteva luni, nu am ştiut ce să fac. Simţeam că am dezamăgit generaţia de antreprenori dinaintea mea, că am pierdut bastonul de mareşal care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) şi cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) şi mi-am cerut scuze că eşuasem atât de grav. Eram un eşec public şi chiar mă gândeam să plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corporaţii tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început să realizez ceva: încă îmi plăcea ce făceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaseră deloc, eram respins, dar încă eram îndrăgostit de tehnologie. Aşa că am luat-o de la capăt.
Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Greutatea succesului a fost înlocuită de uşurinţa de a fi din nou începător, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vieţii mele.
În următorii cinci ani, am fondat două companii, NeXT şi Pixar, şi m-am îndrăgostit de o femeie extraordinară, care avea să devină soţia mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, şi acum este cel mai de succes studio pentru filme de animaţie din lume. În mod incredibil, Apple a cumpărat NeXT, aşa că eu m-am întors , iar tehnologia inventată la NeXT este sufletul renaşterii Apple.
Sunt aproape sigur că niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost dat afară de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi!
A TREIA POVESTE. A treia poveste este despre moarte. Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul: "Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate". M-a marcat şi, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat: "Dacă azi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac acum?". Iar dacă răspunsul era "nu" pentru mai multe zile în şir, ştiam că trebuie să schimb ceva.
Faptul că am ştiut mereu că voi muri în curând este "unealta"care m-a ajutat să iau decizii importante în viaţă. Pentru că aproape totul - aşteptările, mândria, frica de ruşine sau eşec - sunt lucruri care pălesc în faţa morţii, lăsând loc doar pentru ceea ce este important. Faptul că îţi aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îţi urmezi inima.
Acum un an (n.r. în 2004), am fost diagnosticat cu cancer. Mi s-a făcut o tomografie la 7.30 dimineaţa, care indica în mod clar că am o tumoare pe pancreas. Nici nu ştiam ce este pancreasul. Doctorii mi-au spus că, aproape sigur, acest tip de cancer este incurabil şi că nu ar trebui să mă aştept să trăiesc mai mult de trei-şase luni. Doctorii m-au sfătuit să merg acasă şi să-mi fac ordine în treburi, ceea ce în limbajul medicilor înseamnă să te pregăteşti de moarte.
Înseamnă să încerci să le spui copiilor tăi, în doar câteva luni, tot ceea ce credeai că vei avea timp să le spui în zece ani. Înseamnă să te asiguri că totul este pregătit astfel încât să-i fie cât mai uşor posibil familiei tale. Înseamnă să-ţi iei la revedere.
Am trăit toată ziua cu acest diagnostic în minte. Totuşi, mai pe seară, am făcut o biopsie, adică doctorii mi-au băgat un endoscop pe gât, prin stomac şi intestine, mi-au băgat un ac în pancreas şi au scos câteva celule din tumoare. Eram sedat, dar soţia mea, care era acolo, mi-a spus că, în momentul în care s-au uitat la celule la microscop, doctorii au început să plângă, pentru că s-a dovedit că sufăr de o formă foarte rară de cancer pancreatic, care se vindecă prin operaţie. Am făcut operaţia, iar acum mă simt bine.
A fost momentul în care m-am aflat cel mai aproape de moarte şi sper să rămână aşa pentru următorii zeci de ani. Faptul că am trecut prin asta mă face să vă spun un lucru cu puţin mai multă siguranţă decât atunci când moartea era un doar concept.
Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Cu toate astea, moartea este destinaţia pe care o împărţim cu toţii. Nimeni nu a scăpat de ea. Şi aşa şi trebuie, pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimbare a Vieţii. Ea îi "curăţă" pe cei bătrâni şi face loc pentru cei "noi". Deocamdată, cei "noi" sunteţi voi, dar într-o zi, nu foarte îndepărtată de cea de azi, veţi deveni treptat cei "vechi" şi veţi fi "curăţaţi". Îmi pare rău că sunt dramatic, dar cam aşa e.
Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi "zgomotul" creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar.
Când eram tânăr, exista o publicaţie uimitoare, numită "The Whole Earth Catalog" (Catalogul întregului Pământ), care era una dintre bibliile generaţiei mele. A fost creată de un tip pe nume Stewart Brand, aici în Menlo Park (n.r. aproape de Palo Alto, California), care a adus revista la viaţă cu ajutorul talentului său poetic. Asta se întâmpla prin anii '60, înainte să apară calculatoarele, aşa că totul era făcut cu ajutorul maşinilor de scris, al foarfecelor şi al camerelor foto polaroid. Revista era un fel de Google pe hârtie, 35 de ani înainte ca Google să apară. Era idealistă şi plină de "unelte" simple şi noţiuni extraordinare.
Stewart şi echipa lui au lansat câteva ediţii ale "The Whole Earth Catalog" şi, după ce revista şi-a urmat cursul, au lansat un ultim număr. Era mijlocul anilor '70 şi eu eram de vârsta voastră. Pe coperta patru a ultimului număr, era o fotografie cu un drum de ţară, la răsărit. Sub fotografie, erau cuvintele: "Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni". Era mesajul lor de rămas bun, înainte de a se închide. Mereu mi-am dorit acelaşi lucru pentru mine. Iar acum, când absolviţi şi o luaţi de la început, vă doresc asta şi vouă.
Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni.
Vă mulţumesc foarte mult tuturor.
"1. Fii mereu infometat si nesabuit.
2. Daca nu ai gasit inca ceea ce cauti, nu te opri. Nu renunta. Asa cum se intampla in toate situatiile care tin de viata, vei sti cand ai ajuns unde trebuie. Si, ca in orice mare relatie, va deveni din ce in ce mai bine de la an la an.
3. Cand aveam 17 ani, am citit undeva urmatoarele: "Daca iti traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pana la urma tot vei avea dreptate". Asta m-a influentat mult, iar de atunci, vreme de 33 de ani, m-am intrebat zilnic uitandu-ma in oglinda: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata, as vrea sa fac ceea ce o sa fac astazi?". Si ori de cate ori raspunsul era negativ mai multe zile la rand, stiam ca trebuia sa schimb ceva.
4. Nu avem sansa sa facem prea multe lucruri, iar toti ar trebui sa exceleze. Pentru ca asa e viata noastra.
5. A-ti aminti ca intr-o buna zi vei muri este cel mai bun mod pe care il stiu de a evita capcana unei gandiri care iti spune ca ai ce sa pierzi.
6. Nu poti sa unesti punctele privind in viitor; poti face astfel de conexiuni numai daca privesti in trecut. Asa ca trebuie sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa crezi in ceva - in instinct, in destin, in viata, in karma, in orice. Aceasta abordare mi-a fost intotdeauna de folos si mi-a schimbat viata.
7. Designul nu inseamna doar cum arata ceva. Designul inseamna cum functioneaza.
8. Vreau sa fac universul sa rasune.
9. Nimeni nu vrea sa moara. Nici macar oamenii care vor sa mearga in rai nu vor sa moara ca sa ajunga acolo. Si, cu toate acestea, moartea este destinatia pe care o impartim cu totii. Nimeni nu i-a scapat vreodata. Si chiar asa si trebuie sa fie pentru ca moartea este probabil cea mai buna inventie a vietii. Este factorul de schimbare. Inlocuieste vechiul cu noul. Acum voi sunteti noul, dar intr-o zi, nu foarte indepartata, veti deveni vechiul si veti fi indepartati. Regret ca sunt dramatic, dar acesta este adevarul.
10. Nu ma intereseaza sa fiu cel mai bogat om din cimitir. In schimb, pentru mine conteaza sa merg seara la culcare spunand ca azi am realizat ceva minunat.
11. Nu poti sa-i intrebi pe clienti ce isi doresc si pe urma sa incerci sa le oferi lucrul respectiv. Pana cand vei reusi sa il construiesti, ei isi vor dori deja altceva.
12. Modelul meu pentru afaceri sunt cei de la The Beatles. Erau patru barbati care si-au controlat unul altuia tendintele negative; s-au echilibrat reciproc. Si totalul era mai bun decat suma partilor.
13. Atentia si simplitatea au reprezentat una dintre mantrele mele. Simplu poate fi uneori mai dificil decat ceva complicat: trebuie sa muncesti din greu pentru a-ti limpezi gandirea, pentru a transforma un lucru in ceva simplu. Dar merita toate eforturile pentru ca, odata ce ai reusit, poti muta muntii.
14. Sunt convins ca aproximativ jumatate din ceea ce ii separa pe antreprenorii de succes de cei anonimi este pura perseverenta.
15. Timpul tau e limitat, asa ca nu-l petrece traind viata altcuiva.
Nu te lasa prins de dogma - care inseamna sa traiesti cu rezultatele gandirii altor oameni. Nu lasa zgomotul facut de opiniile celor din jur sa acopere sunetul vocii tale interioare. Si, cel mai important, fii curajos si urmeaza-ti inima si intuitia. Cumva, ele stiu deja ce iti doresti sa devii cu adevarat. Restul e pe locul al doilea."
Steve Jobs a susţinut, în 2005, un discurs în faţa absolvenţilor Universităţii Stanford, un discurs alcătuit din trei poveşti, trei pilde desre sine, despre dragoste şi pierderi, despre moarte. Momentul Stanford 2005 a fost unul dintre rarele momente în care Jobs a vorbit despre sine, despre faptul că a fost adoptat, că a renunţat la colegiu, despre apropierea morţii, dar şi despre valorile pe care trebuie să le păstrezi vii.
Citeşte mai jos povestea vieţii omului care avea să schimbe lumea, spusă chiar de el:
Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti.
Citeşte AICI detalii despre MOARTEA LUI STEVE JOBS, dar şi reacţiile internaţionale după această ştire
PRIMA POVESTE. Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte mult să fiu adoptat de oameni care au terminat liceul şi facultatea. Iniţial, trebuiau să mă adopte un avocat şi soţia lui. Doar că s-au decis în ultimul moment că voiau o fată. Aşa că părinţii mei, care se aflau pe lista de aşteptare, au primit un telefon în mijlocul nopţii. "Sigur că vrem să îl adoptăm", a fost răspunsul lor. Însă, iniţial, mama mea biologică a refuzat să semneze actele de adopţie, pentru că aflase că nici viitorii mei părinţi nu terminaseră colegiul. Până la urmă, au convis-o, când i-au promis că eu voi merge la colegiu.
17 ani mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar părinţii mei, din clasa muncitoare, îşi dădeau toate economiile pe mine. După şase luni, am simţit că nu mă ajută la nimic colegiul. Nu ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea şi nu ştiam cum mă poate ajuta colegiul să mă hotărăsc. Şi mai şi cheltuiam toate economiile pe care părinţii mei le făcuseră, de-a lungul vieţii. Aşa că am renunţat, sperând că totul va fi bine. A fost destul de înfricoşător, dar, privind înapoi, a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am început să merg doar la orele care mă interesau.
Nu a fost totul boem. Nu aveam unde să dorm, aşa că dormeam pe jos, în camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola, care costau 5 cenţi, ca să am cu ce să-mi cumpăr de mâncare, şi mergeam 11 kilometri pe jos, în fiecare duminică, ca să iau o masă bună la templul budist Hare Krishna. De fapt, tot ceea ce am învăţat urmându-mi curiozitatea şi intuiţia s-a dovedit a fi de nepreţuit. Să vă dau un exemplu.
La Colegiul Reed se făceau unele dintre cele mai bune cursuri de caligrafie. Fiecare poster şi fiecare etichetă de pe fiecare raft din campus erau scrise frumos. Aşa că am urmat şi eu cursul. Am învăţat acolo despre fonturile cu serife, fără serife, despre spaţiile şi combinaţiile dintre litere etc. Mi s-a părut fascinant, dar nu i-am găsit o aplicaţie practică. Abia peste zece ani am găsit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase.
Şi,pentru că Windows a copiat Apple, probabil că niciun calculator nu ar fi avut aceste fonturi dacă nu aş fi urmat acel curs. Mi-a fost greu să fac această conexiune (n.r. colegiu-Macintosh) în studenţie, dar după zece ani totul a devenit clar.
Nu poţi face conexiuni dacă priveşti doar înainte, ci doar dacă priveşti înapoi. Trebuie să ai încredere că "punctele" se vor conecta la un moment dat, în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în viaţă, în karma, nu contează. Abordarea asta nu m-a trădat niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea.
A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste şi pierderi. Am aflat de tânăr ce îmi place să fac. Am fondat Apple, în garajul casei părinţilor mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu şi, în doar zece ani, Apple a ajuns să valoreze 2 miliarde de dolari şi să aibă 4.000 de angajaţi. Aveam 30 de ani şi tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urmă. Apoi, am fost dat afară.
Cum să fii dat afară de la o companie pe care tu ai fondat-o? Păi, pe măsură ce compania creştea, am angajat pe cineva despre care credeam că este talentat să conducă Apple, alături de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. Astfel, am fost dat afară. Tot ceea ce clădisem în întreaga viaţă a dispărut, era devastator.
Pentru câteva luni, nu am ştiut ce să fac. Simţeam că am dezamăgit generaţia de antreprenori dinaintea mea, că am pierdut bastonul de mareşal care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) şi cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) şi mi-am cerut scuze că eşuasem atât de grav. Eram un eşec public şi chiar mă gândeam să plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corporaţii tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început să realizez ceva: încă îmi plăcea ce făceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaseră deloc, eram respins, dar încă eram îndrăgostit de tehnologie. Aşa că am luat-o de la capăt.
Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Greutatea succesului a fost înlocuită de uşurinţa de a fi din nou începător, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vieţii mele.
În următorii cinci ani, am fondat două companii, NeXT şi Pixar, şi m-am îndrăgostit de o femeie extraordinară, care avea să devină soţia mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, şi acum este cel mai de succes studio pentru filme de animaţie din lume. În mod incredibil, Apple a cumpărat NeXT, aşa că eu m-am întors , iar tehnologia inventată la NeXT este sufletul renaşterii Apple.
Sunt aproape sigur că niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost dat afară de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi!
A TREIA POVESTE. A treia poveste este despre moarte. Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul: "Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate". M-a marcat şi, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat: "Dacă azi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac acum?". Iar dacă răspunsul era "nu" pentru mai multe zile în şir, ştiam că trebuie să schimb ceva.
Faptul că am ştiut mereu că voi muri în curând este "unealta"care m-a ajutat să iau decizii importante în viaţă. Pentru că aproape totul - aşteptările, mândria, frica de ruşine sau eşec - sunt lucruri care pălesc în faţa morţii, lăsând loc doar pentru ceea ce este important. Faptul că îţi aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îţi urmezi inima.
Acum un an (n.r. în 2004), am fost diagnosticat cu cancer. Mi s-a făcut o tomografie la 7.30 dimineaţa, care indica în mod clar că am o tumoare pe pancreas. Nici nu ştiam ce este pancreasul. Doctorii mi-au spus că, aproape sigur, acest tip de cancer este incurabil şi că nu ar trebui să mă aştept să trăiesc mai mult de trei-şase luni. Doctorii m-au sfătuit să merg acasă şi să-mi fac ordine în treburi, ceea ce în limbajul medicilor înseamnă să te pregăteşti de moarte.
Înseamnă să încerci să le spui copiilor tăi, în doar câteva luni, tot ceea ce credeai că vei avea timp să le spui în zece ani. Înseamnă să te asiguri că totul este pregătit astfel încât să-i fie cât mai uşor posibil familiei tale. Înseamnă să-ţi iei la revedere.
Am trăit toată ziua cu acest diagnostic în minte. Totuşi, mai pe seară, am făcut o biopsie, adică doctorii mi-au băgat un endoscop pe gât, prin stomac şi intestine, mi-au băgat un ac în pancreas şi au scos câteva celule din tumoare. Eram sedat, dar soţia mea, care era acolo, mi-a spus că, în momentul în care s-au uitat la celule la microscop, doctorii au început să plângă, pentru că s-a dovedit că sufăr de o formă foarte rară de cancer pancreatic, care se vindecă prin operaţie. Am făcut operaţia, iar acum mă simt bine.
A fost momentul în care m-am aflat cel mai aproape de moarte şi sper să rămână aşa pentru următorii zeci de ani. Faptul că am trecut prin asta mă face să vă spun un lucru cu puţin mai multă siguranţă decât atunci când moartea era un doar concept.
Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Cu toate astea, moartea este destinaţia pe care o împărţim cu toţii. Nimeni nu a scăpat de ea. Şi aşa şi trebuie, pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimbare a Vieţii. Ea îi "curăţă" pe cei bătrâni şi face loc pentru cei "noi". Deocamdată, cei "noi" sunteţi voi, dar într-o zi, nu foarte îndepărtată de cea de azi, veţi deveni treptat cei "vechi" şi veţi fi "curăţaţi". Îmi pare rău că sunt dramatic, dar cam aşa e.
Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi "zgomotul" creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar.
Când eram tânăr, exista o publicaţie uimitoare, numită "The Whole Earth Catalog" (Catalogul întregului Pământ), care era una dintre bibliile generaţiei mele. A fost creată de un tip pe nume Stewart Brand, aici în Menlo Park (n.r. aproape de Palo Alto, California), care a adus revista la viaţă cu ajutorul talentului său poetic. Asta se întâmpla prin anii '60, înainte să apară calculatoarele, aşa că totul era făcut cu ajutorul maşinilor de scris, al foarfecelor şi al camerelor foto polaroid. Revista era un fel de Google pe hârtie, 35 de ani înainte ca Google să apară. Era idealistă şi plină de "unelte" simple şi noţiuni extraordinare.
Stewart şi echipa lui au lansat câteva ediţii ale "The Whole Earth Catalog" şi, după ce revista şi-a urmat cursul, au lansat un ultim număr. Era mijlocul anilor '70 şi eu eram de vârsta voastră. Pe coperta patru a ultimului număr, era o fotografie cu un drum de ţară, la răsărit. Sub fotografie, erau cuvintele: "Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni". Era mesajul lor de rămas bun, înainte de a se închide. Mereu mi-am dorit acelaşi lucru pentru mine. Iar acum, când absolviţi şi o luaţi de la început, vă doresc asta şi vouă.
Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni.
Vă mulţumesc foarte mult tuturor.
joi, 6 octombrie 2011
Ziua in care cerul isi deschide larg portile ....
Luminita T,Lumy cum ii ziceam noi a fost un om cu o inima mare,pe cat era de mica de statura pe atat era de inimoasa.....raman antologice momentele in care lucram impreuna la cota de lapte in 2006 si eram 20 de persoane intr-un birou de 10-12 metri patrati,cu 4-5 calculatoare la care lucram prin rotatie si in 2 schimburi....si il ridica de pe scaun pe colegul nostru,Iancu spunandu-i ''Baietica,asta e locul meu''....iar Iancu cu calmu-i binecunoscut ii zambea si-i raspunde,''in regula sefa....data viitoare nu o sa ma mai asez pe acest loc''.
Era toata numai suflet si il idolatriza pe Catalin,pe baiatul ei,Silviu !.
Mi-e greu sa accept ca Lumy nu mai e printre noi,....chiar daca intre timp se transferase la Iasi,mai discutam uneori pe facebook sau pe mess...o iubea extraordinar de mult pe Andreea-Bianca,fiica mea cea mare ...iar cand eu si celalalt coleg ,Irinel am devenit parintii fetitelor pe care le avem acum,eu tata la 43 de ani ,Iri mai tanar,tatic la 37 de ani,replica ei plina de umor a fost urmatoarea:(la telefon mi-a zis, cand a sunat sa ma felicite ca nascuse Camelia)....'' Bravo,imi place de voi astia de la Regiunea Constanta,nu prea va lasati nevestele in pace noaptea...v-ati pus pe treaba...!!!
De ce a avut parte de un astfel de destin Lumy....habar nu am si nici nu incerc sa imi explic,poate doar Bunul Dumnezeu stie...stiu doar ca noi o sa ne amintim de ea ca de un om inimos ,cu o ambitie iesita din comun si cu o dragoste imensa fata de copilul ei....copil care se vede are grave probleme de sanatate si daca se va dovedi ca are totusi discernamant....va avea de purtat pe langa crucea lui.....povara a inca doua cruci.
Ma rog pentru sufletul ei si al mamei sale ....si pentru sotul ei Minel.....sa reuseasca sa treaca ,candva peste toate astea....si mai ales sa poata ierta !!!!
Dumnezeu Sa Te Ierte Si Sa Te odihneasca-n Pace,Lumy !!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)