Powered By Blogger

miercuri, 27 iunie 2012

Daca la germinat pui semintele urii....ce crezi ca vei recolta???

Tot ceea ce gandim,asternem pe hartie,sau postam pe blog,forum...etc...poate fi interpretat si intors pe toate fetele.
Putem privi 1 milion de oameni o lucrare si pot aparea cel putin 1 milion de interpretari,suntem diferiti si tocmai acest lucru face viata interesanta si de ce nu ?...minunata.
Ne nastem singuri,dupa care descoperim caldura celui mai iubit chip si atingerea celui mai minunat suflet,care va ramane adanc inradacinata in memoria noastra olfactiva si sufleteasca...caldura mamei.
Un copil crescut in iubire,la randul sau va sti sa imparta iubirea celor din jur,nu ii va fi dificil sa-i accepte pe cei din jurul sau cu bunele si relele lor.
Pana la 6-7 ani,cam ce vezi la cei alaturi de care coabitezi,te influenteaza,fundamental sau nu....asta e numai la liberul tau arbitru.
Imi amintesc din copilarie ca Dorina,sora mai mica fiind,era tinta tuturor criticilor si reprosurilor surorilor mai mari....critici / reprosuri mai mult sau mai putin indreptatite.....habar nu aveam la acea vreme de ce simteam nevoia sa o apar desi e mai mare cu 8 ani decat mine......nu imi explicam de ce nu sunt de acord cu nedreptatile pe care oamenii si le fac unii altora.
Mai tarziu prin scoala generala si apoi in liceu,am observat ca ''era musai'' sa faci parte dintr-o gasca....dintr-un anumit anturaj....in care nu erai atat de usor acceptat...trebuie sa demonstrezi ceva.....nici cu asta nu prea m-am impacat motiv pentru care mi-am incasat-o si de la unii si de la ceilalti...incercau ori de cate ori aveau ceva de impartit sa vina si sa ma faca partas la dramele lor....fara prea mult succes....eu ramaneam cretinul de serviciu care nu suporta nedreptatea si aveam grija intotdeauna sa sustin asta pana la capat....asta intr-o lume in care  sa ai limba moale,sa pupi dosuri,a fost si ramane ceva firesc.
A fost o perioada in care am crezut ca '' a te pune bine cu cineva''...inseamna sa iti faci job-ul cat mai bine,sa nu intri in nici o banda ideologica...sa mergi pe drumul tau.!!!!!!!!!
Viata,mi-a demonstrat ca nu e suficient....adica poti fi tu cat de profi vrei....nu ajunge...NIET.....e musai sa stii '' sa te unduiesti''....sa fii ca trestia in bataia vantului si mai ales....trebuie ''sa stapanesti arta de a te pune bine'' !!!
Revin la ceea ce ma framanta ,nu chiar foarte tare,pentru ca m-am imunizat de la o vreme incoace....nedreptatea.....germenii urii.....apartanenta la  o ginta sau alta....de ce e atat de necesara ????
Nu putem ramane,simplu oameni,copiii  aceluiasi Dumnezeu,cu aspiratii comune sau diferite,fara a fi nevoie sa ne injectam cu venin in fiecare dimineata...inainte de a bea cafeaua sau de a servi micul dejun????
Nu-i pot accepta si pe cei care au o viziunea diferita de a mea....sau pe cei fara viziune,multi cei drepti,cei ingusti la minte....nu e oare loc si pentru ei sub soare?
Surorilor,fratilor,verisoarelor,verisorilor,amicelor,amicilor,inamicelor,inamicilor....e ca in ''Povestea Povestilor'' a lui Ion CREANGA....daca puneti la germinat / incoltit semintele urii...daca semanati ura....aplicati tehnologiile cele mai performante urii...erbicidati / fertilizati ura.....ce sperati sa recoltati !!!!!!

Violenta ,fie ea fizica,sau verbala este ultimul refugiu al incompetentei.....intelege fiecare ce vrea...ca doar de aceea exista o mare variabilitate in lumea genetica.
Sa iubiti si sa fiti iubiti !!!!!!!!!!!!!!!

miercuri, 20 iunie 2012

Nu de moarte ma cutremur....ci de vecnicia..EI !!!

Marin Preda,cred...spunea:
"Moartea ,e un fenomen firesc in natura....oamenii o fac sa para inspaimantatoare''

Viata nu exista fara moarte...una nu o exclude pe cealalta....te nasti pentru a muri....si mori pentru...a te naste...!!!
Azi...am condus-o pe ultimul drum,pe matusa Cameliei...sotia tatalui ei...nu insist...mortile...inmormantarile..sunt urate...le detest..si de la inmormantarea mea as lipsi cu placere...!!!

A fost o femeie extraordinara si nu o scriu din complezenta....chiar ne-a placut si pe mine si pe Camelia...eu am perceput-o ca pe o femeie de calitate...!!!
Ceea ce m-a shocat si ma va urmari multa vreme de azi inainte.....unicul ei fiu,dani,nu a venit la inmormantare......nu e plecat din tara....!!!
Femeia aceasta a stat in coma peste 2 luni de zile in urma unui AVC....timp in care numai unchiul Cameliei s-a ocupat de ea.
Socat,stau si ma intreb?

De ce ?
De ce?
De ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?
Nu judec...dar sunt si cred ca voi ramane multe zile de aici inainte in stare de soc....nu stiu ce o fi in sufletul lui...dar in creierul lui,cred ca e un mare haos.

DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA-N PACE, TANTI MARIOARA !!!!

luni, 18 iunie 2012

Nenorociti si Sfinti....incredibil !!!! ....dar real

Am primit-o pe e-mail(adresa de yahoo)...de la o colega de job...careia vreau sa-i multumesc :)



Publicat in 2010...

      Eu,(CPFEQ)raman la parerea ca viata este o insiruire
fara sfarsit a unor lucruri bune sau rele(dar traibile)
care se pot justifica in inexplicabilitatea lor...!



Cocalarul şi vinul sfinţit...
 
 Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunindu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.
Când m-am mutat în cartierul Militari apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.
După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat:
- Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom` profesor.
Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, ei au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat:
- Dom` profesor e de-acum fratele meu şi tre` să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.
Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.
De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre "cei buni" şi "cei răi", dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.
Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher - cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puscăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.
Eliberarea lui a fost un eveniment pe care banda lui trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. Însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: "puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie" ori "n-ai venit la vorbitor / curvo, vezi că te omor" au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. "Dom` profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept" a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie - eliberatorul lui Mădălin.
În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică - lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.
Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu - idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin se ştergea tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.
În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toţi călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.
L-am privit cu atenţie - era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe muntele sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani ("ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul"). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi jumătate.
Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat:
- Dom` profesor, nu mă recunoşti?
Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani.
- Mădălin? - l-am întrebat nesigur.
- Varsanufie acum, mi-a răspuns.
M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată.
- Ştiam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.
- Despre ce vorbeşti? - l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?
- Nu dom` profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ţii minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varnufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent - o peşteră săpată în stâncă lângă mare. Într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină mare ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.
Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.
La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile şmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Adiţă Frumuşelu.
Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.
Ieri însă sora lui Sile Şmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România. Aş face ţara mai frumoasă, infracţionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am spus acest plan unui important lider politic, apropiat al Preşedintelui Traian Băsescu.
- Eşti nebun? - m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoate-ţi prostia asta din cap.!!!

        Autor:           ..... Lector, Universitatea Politehnica Bucuresti.
 
       Cineva a verificat numele autorului; face parte din catedra de stiinte sociale din Politehnica - Bucuresti.

sâmbătă, 16 iunie 2012

Oamenii destepti invata din greselile altora,Prostii nici macar din propriile greseli,

'' E posibil ca oamenii sa uite ceea ce le-ai spus
E posibil ca oamenii sa uite ceea ce ai facut pentru ei,
Insa.....NU vor uita NICIODATA,felul in care i-ai facut sa se simta ''

Nu,citatul nu imi apartine,l-am gasit in urma cu ceva timp....undeva,nu mai retin unde...l-am scris...l-am imprimat ....si l-am avut mult timp lipit pe interiorul usii,dulapului meu de la birou.
Probabil ca l-au citit si cativa colegi,sau vizitatori ai biroului veniti cu treaba....pe la mine pe la job.
Nu la asta vreau sa ma refer.....viata mea se scurge de obicei monoton si lin intre casa si job...job si casa...,nu va mai plictisesc cu asta...am mai scris-o....am colegi cu care fac echipa de peste 6 ani...si muncim din greu....chiar daca altii( cei care ne-au impartit in buni si rai,harnici si lenesi...tocmai pentru a ne putea manipula mai usor)...sunt de alta parere.
Si in planul vietii personale si al vietii profesionale...fiecare dintre  noi,avem momente in care suntem in varful piramidei(al cocotierului,cum imi place mie sa spun).....momente care alterneaza cu caderi in fundul prapastiei.....diriginta mea din liceu...profesoara de Romana,colega de grupa cu Nichita Stanescu( o femeie extrem de capabila)....ne spunea ca viata romanului este ca o sinusoida....o alternanta intre bucurie si durere...si inclin sa-i dau dreptate.
Personal,de fiecare data cand am fost sus.....am avut grija sa fiu bun cu ceilalti....tocmai pentru ca stiam ca voi.....avea nevoie de ei la coborare.....si am procedat corect...nu numai din acest motiv am fost bun...ci pentru ca ,fara falsa modestie cam asa e firea mea.....aprig la manie...NU degraba ,''varsatoriu de sange''....coleric uneori....dar nu patimas / dusmanos...si recunoscator celor care prin munca lor....m-au facut si ma faceau mare....pentru ca de fapt,calitatea unui lider,este data de valoare profesionala a membrilor echipei sale.....nu tu,de unu' singur...le faci pe toate....tocmai de aceea,cred cu tarie,ca membrii echipei tale ,trebuie pretuiti !!!
Trebuie sa ai grija cand urci treptele scarii.....indiferent cat de sus ai ajuns....inca din momentul ascensiunii...sa iti iei toate masurile de precautie...ca si coborarea sa fie tot ''step by step''...treapta cu treapta,altfel,exista riscu....daca ,caderea e brusca,violenta...sa iti frangi gatu' !!!!
Am colaborat cu oameni de calitate, cu adevarate ''creiere''....vizionari....superprofesionisti.....dar pe care patima ii orbea....si am constatat amar ca,inca. ii orbeste !!!
Oameni care nu pun pret pe calitatea umana si profesionala a celor cu care lucreaza....ci prefera gloata celor care le picura ,parsiv vorbe dulci in pavilionul extern al urechii.....le susura ca serpii pe la urechi ceea ce vor sa auda.....iar atunci cand le vine scadenta si ''cad din varful cocotierului''.....cei care i-au lingusit,nu dezinteresat....sunt primii care le intorc spatele,primii care se transforma in cei mai inversunati contestatari ai celor pe care i-au lingusit !!!!!
Cred cu tarie ca in viata, mai presus de functii si onoruri ,raman: calitatea de OM,existenta caracterului si bunatatea sufleteasca,iubirea de aproape.....restu'(ca sa o parafrazez pe prietena mea de pe facebook,Cora MUNTEAN).....sunt...RESTURI......
In definitiv....si la urma ...urmei,e doar o chestiune de alegere.....iar gusturile(chiar si in plan profesional...)...NU SE DISCUTA !!!!

miercuri, 13 iunie 2012

POVESTEA UNUI CUFAR - SECRETUL FERICIRII

Acum multi ani, a trait in India un intelept care se spune ca pazea intr-un cufar incantator un mare secret care l-a facut sa fie invingator in toate aspectele vietii sale si care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume. Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat sa-l jefuiasca pentru a-i lua cuaarul, dar totul a fost in zadar. Si cu cat incercau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, pentru ca invidia nu le dadea pace. Asa au trecut anii si inteleptul era in fiecare zi mai fericit.

Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus:
“Domnule, la fel ca si tine, vreau si eu sa fiu foarte fericit. De ce nu ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi?”

Inteleptul, vazand simplitatea si puritatea copilului, i-a zis:

“Pe tine te voi invata secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent.”

In realitate sunt doua cufere in care pastrez secretul pentru a fi fericit si acestea sunt: mintea mea si inima mea si marele secret nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci de-a lungul vietii.

Primul pas este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa-i fii recunoscator pentru toate lucrurile pe care le ai si pentru toate lucrurile care ti se intampla.

Al doilea pas este sa te iubesti pe tine insuti si in fiecare zi, cand te trezesti si inainte sa adormi, trebuie sa spui: „Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.”
Acest pas se cheama autostima ridicata.

Al treilea pas este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti iubitor, exprima-ti iubirea; daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti invinge, atunci propune-ti scopuri in viata si lupta pentru ele pana cand le vei obtine.
Acest pas se cheama motivare.

Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei dobandi pe a ta.

Al cincilea pas este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui; acest sentiment nu te va lasa sa fii fericit; trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu… iarta si uita!
Stiu ca e greu, dar nu imposibil.

Al saselea pas este sa nu iei lucrurile care nu-ti apartin, aminteste-ti ca, potrivit legilor nescrise ale naturii, maine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al saptelea pas este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere; toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite.

Si ultimul pas: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru partea lui buna si frumoasa; ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb; cand privesti pe cineva, descopera-i calitatile sale.

Morala: secretul fericirii se afla in fiecare. Cauta-l in interiorul tau si-l vei descoperi.

luni, 11 iunie 2012

Prietena,sotie,confidenta,sfetnic de incredere...si mai presus de toate,MAMA copiilor mei,

Ieri.....Duminica 10 IUNIE,2012.....Camelia,jumatatea mea draga si-a aniversat ziua de nastere...si-a rotunjit varsta.... a schimbat prefixul...si a trecut catre o alta etapa din viata ei.
De aniversat,le-am aniversat saptamana trecuta si pe ea si pe BECKY,care pe 29 MAI,2012 a implinit doi anisori...doi ani de cand ne face viata minunata,alaturi de sora ei mai mare,Ada,SuperScumpica cum o numim noi.
Ieri,toata ziua,la noi in casa,mai mult ca oricand ,a fost o atmosfera de sarbatoare....emotii pozitive,frumos,tare frumos.
Mai catre seara am mers impreuna sa servim masa intr-o locatie placuta,numai noi in familie....a fost frumos,cu Becky,care statea relaxata la masa ca si cum ar fi fost servita de cand e lumea,Ada si ea s-a simtit tare bine in compania noastra,am ras....am glumit....la o masa alaturata, soldatii americani din baza de la Mihail Kogalniceanu,aveau si ei un sarbatorit,un tip simpatic de culoare...caruia,i-au cantat ''Happy Birthday To You''....cum numai ei stiu sa o faca...si-au spus glume s-au tachinat....ne-au intrebat si pe noi si pe cei de la mesele alaturate daca nu dorim o felie din tortul lui.....ma gandeam....uita-te frate ce inseamna sa faci parte dintr-o natie civilizata....ma rog.
Si culmea coincidentei......la masa de langa noi o adolescenta cu mama ei....la fel isi sarbatorea ziua de nastere....ca si cum si-ar fi dat intalnire toti cei nascuti pe 10 iunie :)
A fost o zi frumoasa,care s-a incheiat minunat....la sfarsitul zile....am rememorat prin cate am trecut alaturi de Camelia.....mai mult bune decat rele.....cati ne-au fost impotriva si cati ne-au judecat fara sa stie nimic despre noi.....mi-am amintit cum am plans unul pe umarul celuilalt atunci cand eu sau ea am trecut prin drame....care au lasat urme adanci in sufletul nostru.....mi-am amintit momentul minunat al zilei de 10 martie 1999,(nasterea ANDREEI-BIANCA)....cand am mers la ea in salonul de la maternitate si mi-a zis.....'' felicitari taticule,avem o fetita'' .......dupa ani lungi de asteptari si drame consumate pe holurile spitalului......mi-am aminit cat de puternica  ,  calma si curajoasa a fost in seara zilei de 29 MAI 2010 cand a adus-o pe lume pe minunea mica(REBECCA-IOANA).....atunci am realizat cat de dificil e sa fii femeie si mai ales cat curaj iti trebuie sa aduci pe lume un copil.....sa dai viata.....nu e la indemana oricui....si mi-am zis :
DA....asta e fata mea.....alaturi de ea vreau sa imi petrec toate zilele pe care le mai am de trait.

Sa fii fericita,sanatoasa si sa te bucuri de fiecare clipa,CAMELIA....de iubirea noastra ,o stii deja.....nu trebuie sa te mai indoiesti !!!